dupa cura intensiva de ingrasare cu zeci de feluri de paste, prosciutto, pancetta, guanciale, cinguale (chiar daca nu mananci carne toata ziua, e pacat sa mergi in tara salumi-urilor si sa nu te dedulcesti), funghi porcini, un zilion de branze si alte minunatii si dupa toate vinurile, prosecco-urile si digestivele din italia, trebuie sa reintram in atmosfera linistita de aici:)
cel mai inedit fel de mancare incercat - tocanita de magar.
la o tratorie mica in soave. tot acolo am vrut sa incercam si tartarul de cal, numai ca domnul de la ferma de cabaline care tocmai venise sa aprovizioneze carciuma, nu adusese cal pentru tartar in seara aia:)
la paste nici nu pot sa spun care mi-au placut cel mai mult, ca le-am incercat in toate felurile si mi-au placut foarte tare toate (ravioli, gnocchi, pici, maccheroncini, tagliatelle, papardelle, spaghetti ala chitara, tortellini, tortelloni, maltagliati si inca altele, in toate combinatiile si cu toate sosurile posibile). am incercat doar paste proaspete.
la cele mai bune paste am vreo 3 care mi-au placut rau de tot (de fapt cele mai simple)
- niste gnocchi verzi (cu spanac) si cubulete de pancetta afumata - in malcesine, la lacul garda
- niste pici cu guanciale si usturoi - in greve in chianti
- niste tagliatelle cu funghi porcini (proaspeti) si guanciale in desenzano
si alt fel de mancare deosebit, care ne-a placut foarte mult, au fost tigelle. tigelle-le astea sunt mandria zonei emilia romagna. sunt niste mici turtite de faina, crocante la exterior, dar moi in interior.
se servesc calde, se desfac in doua cu cutitul si se ung cu o "untura" (slaninuta, guanciale, etc date prin masina si amestecate cu usturoi, oregano si alte condimente). peste untura se pune din gros parmezan ras si se mananca asa. sau mai pui in ele si diverse salamioare, prosciutto, tobe locale si alte carnuri grozave. si la sfarsit, pe post de desert se mananca una simpla, doar cu nutella:).
le-am mancat la un agroturism foarte dragut din regiunea emilia romagna (pe dealurile din jurul modenei) unde ne-am cazat din intamplare, dar am avut o supriza extrem de placuta. in afara ca pensiunea arata minunat, aveau si un restaurant foarte dragut, iar doamnele (mama si fiica) gateau regeste. motiv pentru care am si petrecut 2 nopti acolo, ca mancarea era grozava, tratamentul ca la mama acasa si vinul de lambrusco facut de sotul/tatal la fel de grozav:)
domnul mai facea ceva preparate de porc, printre ele am gustat cotechino care e ca un carnat de porc mai gros (in care pune si carne si soric si alte chestii) pe care il acopera in folie si il tine in tava sub carbuni la foc mic vreo 4 ore. unii il fierb, dar el asa il face. e genial!
atat de bune au fost toate si atat de mult ne-a placut acolo, ca in ultima seara am stat cu ei la masa si am povestit vreo 3 ore, desi nici unul nu vorbea vreo alta limba decat italiana. si ne-am inteles perfect:))
ma rog, cam asta despre calatoria culinara. de vinuri nici nu mai vorbesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu