da, in sfarsit pot sa ma laud cu primul meu maraton:)
dupa antrenamente sustinute de-a lungul anului si multi kilometri alergati, am terminat si primul meu maraton.
sper ca primul dintr-o serie de mai multe!
sunt un milion de programe de pregatire pentru maraton, cu nenumarate strategii, cu intervale, cu tot felul de abordari, care mai de care mai complicate:)
hotararea cu maratonul am luat-o la inceputul lunii august si bineinteles ca am inceput cu 11 zile de vacanta, cu pauza totala de la antrenamente:))
asa ca eu m-am pregatit cam asa de fapt - tot anul asta am alergat distante lungi.
in ianuarie am inceput sa alerg 9-10 km/zi, in februarie 11-15 km/zi si din martie 12-16 km/zi, alternand de fiecare data ziua de alergare cu zi de crosstrainer/bicicleta, ceva exercitii pentru brate si ceva abdomene.
cu exceptia vacantei din grecia in care am alergat ceva, in celelalte vacante de anul asta nu m-am antrenat deloc. adica m-am antrenat cu vin:))
alte pauze nu prea am luat, ma rog, cate o zi pe ici pe colo, dupa semimaratoane.
in afara de antrenamentele zilnice, in perioada ianuarie-iunie am alergat cate un semimaraton pe luna, apoi in iulie am alergat doua semimaratoane.
dupa vacanta din august mi-am marit distantele la 17 km/zi si mi-am marit si viteza la 9.5 km/h.
si-acuma, in plus fata de antrenamentele zilnice, in august am alergat trei semimaratoane, iar in septembrie am facut trei semimaratoane, o alergare de 25 de km si o alergare de 33 de km. tot ce-am alergat in septembrie si octombrie a fost constant, cu aceeasi viteza de 9.5 km/h. de fapt tot ce-am alergat anul asta a fost constant, fara opriri, alternari cu mers sau alte chestii. acum nu ma mai sperie distantele lungi, o alergare de 10 km mi se pare usoara (da, stiu, pare pretios, dar nu e deloc asa, cu antrenament si determinare se poate realiza orice).
si pot sa zic deja ca targetul meu de anul asta cu cate-un semimaraton pe luna a cam fost atins si depasit:)
la cursa a fost grozav, asa cum m-am asteptat si am sperat sa fie!
am alergat in italia, la lago di garda, unde e un maraton international, nu foarte mare, adica au fost patru sute si ceva de finalisti.
traseul a fost absolut fantastic, pe malul lacului garda, printre vii, prin sate, cu priveliste splendida si vreme minunata de toamna aurie, desi n-a fost chiar soare.
am plecat de aici pe 10 octombrie dupa masa si am ajuns in milano pe 11 dimineata la ora 6, adica am pierdut si-o noapte pe avion, cu toata oboseala aferenta.
vineri si sambata in zilele de dinainte am fost cuminti, ne-am continuat programul de carbohidrati cu paste minunate in malcesine, pe malul lacului. ne-am dedulcit si la cateva pahare de vin si alte bauturi, desi unele voci au fost impotriva noastra;)
azi dimineata la 9 eram deja la linia de plecare, pregatiti sa atacam cea mai mare provocare de pana acum. vreme frumoasa, dar destul de rece, 14 grade...pentru noi care venim de la 40 de grade, as putea spune ca era frig rau:)). ei, ne-am incalzit destul de repede si la 9.40 am pornit in prima noastra cursa.
si-am alergat, si-am admirat si iar am alergat pana am ajuns la final.
pentru mine totul a decurs exact asa cum mi-am imaginat dinainte. am mancat pe traseu 2 mini ciocolate mars din buzunarul propriu, pulsul a fost exact ca la antrenamente, n-am avut nicio supriza. ma rog, am avut o surpriza, foarte placuta, aia ca am terminat maratonul in
4 ore si 20 de minute:) inainte de cursa m-am vizualizat de multe ori trecand linia de sosire, dar in cele mai erotice visuri m-am asteptat la 4 ore si 45 minute, asa ca timpul scos a fost pentru mine cireasa de pe tort!!!
oricum, daca imi spunea cineva in primavara lui 2011 (cand am inceput sa alerg) ca voi termina maratonul, ii ziceam ca e de-a dreptul nebun:))
felicitari mie si lui lp pentru primul nostru maraton!!!
si la cat mai multe, pe cat mai multe continente!!!
