iupiii! am ajuns! in sfarsit!
avionul a plecat cu o ora intarziere, a recuperat aproape tot pe drum, dar zborurile astea lungi de noapte sunt destul de grele.
si pe aeroporturile astea de pe-aici, cu zilioane de oameni din toate colturile lumii, te simti ca in "contagion". cum stranuta unul, cum elaborezi in minte un scenariu teribil cu un virus ucigas.
partea cea mai buna a calatoriei lungi a fost primul pahar de vin adevarat dupa 3 luni. stiu ca pentru unii pare ridicol, dar pentru noi a fost ca emotia primei intalniri:).
acum asteptam sa ne luam in primire camera, ca am ajuns mult prea repede, asa ca piti doarme pe o canapea la receptie, sub un ventilator imens care falfaie.
umezeala maxima (cu asta suntem obisnuiti), trafic la greu de la aeroport, fetite si baieti cu uniforme in drum spre scoala, zeci de tuc-tuc-uri si masini care claxoneaza.
dar cand vezi cocotierii astia minunati si toata vegetatia si pasarelele care canta si oceanul, uiti de toata oboseala, chiar daca n-ai dormit toata noaptea.
abia astept sa facem un dus si sa fugim pe-o terasa la un crab. sau un homar.
draga mea te invit , daca acolo falfaie prea tare ventilatorul , la o sedinta de lopating la suceava , unde ,surpriza , ninge ca.n povesti !
RăspundețiȘtergereva invidiez ...categoric !