ultima zi in sri lanka

ultima zi a fost scurta.

o plimbare pe malul oceanului, pranzul si dupa masa fuga la aeroport.
in plus, a fost o mare sarbatoare budista.
si in sri lanka cand e sarbatoare e ca la noi de alegeri - nu se vinde alcool, nici la carciuma, nici la magazin.
poti sa fii prevazator si sa-ti cumperi c-o zi-nainte de la magazin, asta daca nu ajungi la magazin dupa ora inchiderii.
totusi la unele terase baietii devin creativi.
era foarte misto ieri la pranz - la o masa niste rusi care erau foarte veseli, la alta masa un cuplu de englezi si astia destul de veseli si la alta masa noi. si toti aveam pe masa ceainice si cesti de ceai. chiar si lapte, zahar si lingurite alaturi.
adica la pranz toata lumea bea ceai. singura chestie care te dadea de gol era faptul ca nu prea ieseau aburi din cesti:).
era ca pe vremuri la noi pe la institutiile de stat, cand era cate-o petrecere si beau toti coniac din cescute de cafea.

inapoi la rehab

gata. inapoi la realitate.
din pacate ce e prea frumos, trece imediat...
a fost asa de scurt ca nici nu ne-am miscat de-acolo. doar de la terasa la terasa:).
daca-ti plac pestele si fructele de mare, asta e locul perfect!
nu-i problema, gasesti si porc si alte animale de uscat, dar pentru noi a meritat din plin sa facem mini cura de ingrasare cu animale marine. si cu vin;)
si am fost asa de ocupati cu treburile astea trupesti, ca nici poze n-am prea facut.



cel mai bun ananas
 

baiatul de la sucuri de care va ziceam ca a trait 10 ani in kuwait. si domnul din stanga - american din new york care locuieste acum in arabia saudita...


cele mai bune sucuri de fructe
 

cea mai asteptata furtuna

homarul asta la gratar cu sos de unt si usturoi e genial!!!


cel mai bun homar

 

oameni

azi am intalnit 2 oameni interesanti.
pensiunea la care stam e cam la 1 km de zona "fierbinte". si normal ca mergem pe jos. desi e plin de tuc-tuc-uri care sunt moka, dar la cat mancam si bem e bine sa ne mai si miscam:).
pe la mijlocul drumului e un domn care are un mic magazinas cu suveniruri si tot felul de prostii. si am trecut pe langa magazinul lui de 10 ori in ultimele 2 zile. aseara am vazut in vitrina niste scoici/melci foarte frumosi si am zis ca o sa cumparam zilele urmatoare. si domnul ne-a zis ca o sa mai aiba magazinul deschis doar azi dimineata pana la 12 ca pe urma pleaca din oras.
azi dupa micul dejun ne-am oprit la el si am targuit niste scoici super frumoase. si fiindca erau destul de grele cat sa le caram  toata ziua, m-am intors la pensiune sa le las, timp in care piti a stat de vorba  cu domnul care are micul business.
si care domn s-a dovedit un personaj chiar interesant - a lucrat 20 de ani in kenya pentru guvern, are o fata care a studiat la londra, un baiat la new york, altul e pilot la etihad si sta in abu dhabi.
si domnul care vorbea o engleza perfecta tinea magazinul asta doar ca sa aiba o ocupatie, nu ca sa si faca vreun profit...

si pe urma pe drum ne-am oprit la un mic magazin unde fac sucuri de fructe. unde poti sa bei sucuri din toate fructele din partea astea de lume. da, un fresh din passion fruit nu prea se poate compara cu nimic. si vanzator la chioscul asta era un baiat foarte dragut, care, supriza!!! traise 10 ani in kuwait. tata sri lankez, mama filipineza si tata lucrase in petrol in kuwait. mica lumea, 2 mese:).

dupa amiaza perfecta:)

cam asa arata dupa amiaza perfecta!
stand in balcon la pensiune, cu un pahar un prosecco super rece, afara ploaie cu spume, peisaj cu cocotieri, pranz cu peste la gratar si crab la cuptor. aici chiar au cel mai bun crab din lume!!! si cel mai bun homar...
ora 5, dupa amiaza, atmosfera relaxata cu arkhangelsk by erik truffaz.


multumiri eterne lui purs care ne-a introdus in lumea jazz-ului acum 25 de ani!!!

6 dimineata in sri lanka

iupiii! am ajuns! in sfarsit!
avionul a plecat cu o ora intarziere, a recuperat aproape tot pe drum, dar zborurile astea lungi de noapte sunt destul de grele.
si pe aeroporturile astea de pe-aici, cu zilioane de oameni din toate colturile lumii, te simti ca in "contagion". cum stranuta unul, cum elaborezi in minte un scenariu teribil cu un virus ucigas.
partea cea mai buna a calatoriei lungi a fost primul pahar de vin adevarat dupa 3 luni. stiu ca pentru unii pare ridicol, dar pentru noi a fost ca emotia primei intalniri:).
acum asteptam sa ne luam in primire camera, ca am ajuns mult prea repede, asa ca piti doarme pe o canapea la receptie, sub un ventilator imens care falfaie.
umezeala maxima (cu asta suntem obisnuiti), trafic la greu de la aeroport, fetite si baieti cu uniforme in drum spre scoala, zeci de tuc-tuc-uri si masini care claxoneaza.
dar cand vezi cocotierii astia minunati si toata vegetatia si pasarelele care canta si oceanul, uiti de toata oboseala, chiar daca n-ai dormit toata noaptea.
abia astept sa facem un dus si sa fugim pe-o terasa la un crab. sau un homar.

viermi de matase

cica seamana cu viermii de matase:)
sunt doar gnocchi.
inainte cumparam gnocchi pentru ca mi se parea foarte greu sa-i fac acasa. pana am incercat prima data si am vazut ca se fac extrem de usor.
si de fiecare data cand ii fac, iese o portie dubla, asa ca jumatate ii pun in congelator (sunt la fel de buni) si am si data urmatoare - folosesc 3 cartofi mari si vreo 6-7 linguri de faina. cartofii cu coaja cu tot ii fierb sau coc la cuptor sau la cuptorul cu microunde. cand sunt calzi cat sa poata fi manipulati, ii curat, ii zdrobesc usor si ii amestec cu faina si sare dupa gust. se amesteca usor, cat sa se incorporeze faina, nu se framanta mult (maxim 3 minute). si asta e tot aluatul. trebuie sa aiba o consistenta usor lipicioasa. preformarea si desenul cu furculita dureaza mai mult:).
se fierb instantaneu si sunt pufosi si prietenosi.

pe urma ii fac in mai multe feluri - cu pesto, cu sos de branza (4, 5 feluri de branza) si nuci la cuptor, cu unt si salvie sau cu un sos cinstit de rosii cu busuioc.

pe astia de aseara i-am facut cu pesto de busuioc - 2 legaturi mari de busuioc proaspat (200 gr), 100 gr muguri de pin prajiti, 6-7 catei de usturoi (depinde cat de tare iti place usturoiul), 100 gr parmezan, ulei de masline, sare.
mugurii de pin ii zdrobesc in mojar (nu extrem de fin, cat sa mai simt cate o bucatica din ei), usturoiul zdrobit, busuiocul il toc cu cutitul (ca la robot e prea marunt si nu-mi place), parmezanul dat pe razatoare sau la robot. adaug sare si ulei de masline si gata! avantajul e ca de fiecare data ramane ceva pesto care e foarte bun zilele urmatoare cu niste paine prajita:).

 

ritm local

ce-mi place mie aici e ca niciodata nimeni nu spune nu.
raspunsul e da, tot timpul. super! atitudine pozitiva!
atata doar ca nu e musai ca se si rezolva cand vrei tu:).

dupa vreo 2 luni de cand ne-am mutat aici, au venit sa ne aduca si veioze in apartament (vreo 5).
da, tot aduc tot felul de chestii pentru casa, ca na, blocul a fost dat in folosinta in august anul trecut si nu poti sa le ai pe toate din prima:)
veiozele dragute chiar (oricum ne luasem intre timp veioze pentru dormitor), numai ca nu se pot folosi pentru ca au stechere diferite.
asa ca le-am cerut si niste adaptoare.
normal ca au raspuns ca de obicei "da, sigur doamna, diseara va aducem adaptoarele".
au trecut alte 2 luni de atunci...


acum vreo saptamana, dimineata bate la usa seful de bloc.
"buna dimineata doamna. am venit sa va aduc un safe".
si dezambaleaza un safe dintr-o cutie de carton si mi-l lasa pe masa.
safe-ul e din ala de trebuie fixat in perete sau pe altceva, ca asa poate sa plece oricine cu el in brate:).
l-am intrebat din nou de adaptoarele pentru veioze si ca de obicei mi-a raspuns "sigur doamna, pana diseara vi le aduc"

orezul prajit si salata shiraz

noi 2 am fost intotdeauna mari mancatori de orez. ne place foarte mult si eu fac orez in multe feluri, foarte des.
fiindca aici mango-ul e foarte foarte bun, varianta asta dulce de orez prajit o mancam aproape toata ziua.

orez prajit cu mango (portie pentru 2, ca de obicei).
fieb inainte orezul (noua ne place cel mai mult basmati, asa ca numai din ala facem). pun la fiert cu putina sare o ceasca (am niste cesti de cafea ikea) cu orez si 2 cesti de apa - proportia ideala apa/orez. pun la fiert in oala cu capac, la foc mic. nu ridic capacul decat la sfarsit. cred ca in vreo 10 minute e fiert - cand a scazut apa complet, dar nu e flescait. dupa ce a fiert, scot orezul pe o farfurie si il las sa se raceasca (ideal e sa-l tii vreo 2 ore la frigider dupa aia). asta fiert e baza pentru orice variatie de orez prajit.
ce pun in el - 1 mango copt, curatat si taiat cubulete, 1 manuta de stafide (inmuiate in apa in prealabil), 5-6 fire de ceapa verde, 1 ardei iute, o mana de caju nesarat prajit.
toc ceapa verde felii si o arunc in tigaie cu putin ulei de masline. tin ceapa vreo 30 de secunde la foc mare dupa care adaug orezul, amestec bine inca vreo 30 de secunde si pe urma pun pe rand stafidele, mango-ul si la sfarsit caju-ul. totul la foc mare, amestecand mereu. e misto ca daca ai orezul gata fiert, toata treaba dureaza cateva minute cu totul.
cand nu am mango, folosesc alte fructe - pepene galben, ananas, capsuni, pere, struguri.
in principiu cam orice fruct dulce si aromat. si in loc de caju se pot folosi alune de padure, migdale, dar mie imi place mai mult textura de caju in orezul asta.

salata shiraz (tot de 2 oameni ca noi)
si pe asta am mancat-o prima data tot pe-aici prin golf si mi se pare una dintre salatele cele mai proaspete, mai bune si mai usor de facut.
2 rosii (curatate de pielita), 2 castraveti, 1 ceapa mare, 1 legatura mare de menta proaspata, sare, ulei de masline, o jumatate de lamaie.
rosiile si castravetii se taie cubulete, ceapa se toaca marunt, menta se toaca si ea. lamaie, ulei si sare dupa gust si asta e tot.
e cea mai proaspata salata si e perfecta cu un peste la gratar.

vecinu de la 2

pe aici pe langa casa e un zgarie-nori nou (care e misto), dat in folosinta in 2011, cel mai inalt din oras, 77 de etaje, birouri, restaurant cu gradina pe acoperis, spa, noaptea e plin de lumini dinamice.
e cladirea simbol din oras. e ala de va ziceam ca au schimbat niste cabluri si au scos placile pe-o laterala la parter si au uitat sa le mai puna inapoi.
si in cladire e si un luxury mall. de la bottega veneta, hermes, vera wang in sus. si vreo 2-3 restaurante de papagali (la care iti iei un burger "importat din state" - de parca asta e standardul suprem de calitate cu vreo 20 de dolari. da, aici 99% din populatie e fun burger-i).
pe la inceput, cand ne-am mutat aici, ne-am ratacit si noi pe-acolo intamplator. sincer, nu prea aveam ce cauta, dar exploram si noi zona din jurul casei.
si la un moment dat, la unul dintre etaje, in fata unui magazin care nu stiu ce vindea, erau vreo 3 baieti imbracati in costume albe slim fit, genul de baieti care trag la sala toata ziua si stau la solar cam ca monica tatoiu. am crezut ca sunt gigolo, lucru mai greu in tara asta:). de fapt erau vanzatorii de la magazinul asta (de super figuri probabil, nu mai stiu cum se chema, ca nu mai auzisem de brand-ul ala in viata mea) cu obiecte pentru casa (3 pernute, 4 farfurii, 1 scaun, 2 pleduri, 2 cutiute, 4 lumanari, din astea). oricum ne-am distrat. baietii aratau ca niste pinguini, costumul crapa pe bicepsi, tunsi regulamentar, zambitori, bronzati, dintii albiti si stateau afara din magazin ca sa atraga clientii sau clientele:).
pe urma, dupa vreo luna, cand ma duceam la supermarketul din colt dupa suc de mere, vad 2 pinguini din astia cu costum alb si pantofiori albi (cu cate-o sacosica alba in mana) ca se indreptau spre turnul in cauza.
si dupa alte 2 saptamani ma intalnesc cu unul dintre ei la sala. de data asta in tinuta de tras la fiare.
a tras, si-a tras, si si-a mai studiat circumferinta bicepsului in oglinda, a facut cateva flotari, iar s-a mai studiat in oglinda, dupa care s-a carat rapid la piscina si s-a intins pe un sezlong, ca se facuse ora 12 si trebuia sa prinda soarele cel mai sanatos, normal!
a stat vreo jumate de ora (perioada ideala a zilei pentru un bronz perfect) si cand am terminat eu cu sala, m-am nimerit cu el in lift.
a coborat la 2, dar n-am legat nicio conversatie. nu e asa vorbaret ca italianu de la 4007.

daca vrei

la supermarket poti sa cumperi:

- usturoi curatat
- ceapa tocata
- patrunjel tocat
- boabe de rodie alese cu grija
- toate fructele si in varianta curatate, taiate si asortate, numai sa le bagi in gurita

si nu, nu din cauza ca femeile merg la serviciu 10 ore pe zi si n-au vreme sa gateasca.
nu, 90% dintre ele stau acasa. drept e ca au cate 3-4 copii, dar au si cate 1-2 bone interne.
si oricum 99% din populatia locala isi comanda mancare acasa, iar muncitorii indieni care-si fac de mancare, nu-si cumpara din astea, ca-s mai scumpe.

23 de luni si-o zi

unui prieten (de la suceava de pe vremuri) tare-i placea citatul "modestia-i pentru prosti".
asa ca, hai sa ma laud si io singura.

23 de luni si-o zi - 3001 km alergati (stiu, stiu, pe o parte din ei i-am si mers). important e ce arata suunto-ul. am contorizat doar antrenamentele, nu si mersul pe jos de la carciuma acasa:).

7 luni si 11 zile - lasat de fumat din nou (pentru a 4-a oara cred). tura asta sper ca definitiv!!!





ultimii 11, azi dimineata

nota la alergatorul mancator de junk

da, si vinerea asta alergatorul nostru a fost la post.
de data asta pe langa punga imensa cu mancare avea 2 galeti de suc. na, s-a mai incalzit putin afara.
ne-a parut foarte rau ca n-am avut telefonul ca sa-l pozam. poate data viitoare.

dar ne-am mai gandit la o explicatie. poate ca nu e angajat la mcdonalds, poate ca e doar advertising.
il platesc aia de la mcdonalds sa se invarta in fiecare weekend pe acolo, sa vada lumea cat de fit poti sa fii daca mananci la ei.

postul trafo

uite ce frumos il protejeaza ei de oamenii rai.

parfum de femeie. sau de barbat.

daca esti alergic si ajungi in zona in care se vand parfumuri, esti un om mort!!!
magazinele de parfumuri sunt multe si fiecare magazin are afara un vaporizator cu ultimele noutati, asa ca sub nicio forma nu poti scapa de miros.
vorbesc de parfumurile arabesti. dupa nasul meu, cam toate la fel.
acelasi miros greu de santal.
eu nu fac nicio diferenta intre ele, oricum si barbatii si femeile miros la fel, foarte foarte greu si exagerat de puternic.
cred ca se dau si cu tona, avand in vedere ca la magazinele specifice poti sa gasesti si flacoane de parfum de 1 litru.
si cand la vreun concert te nimeresti intre 2 din astia parfumati din gros, ai sanse maxime sa faci o criza de astm.

3/3

asta e supa tom yum cu creveti.
cea mai buna din lume. daca ar fi sa comand ultimul fel de mancare din viata, asta ar fi.
e dulce, acra, iute, prietenoasa, super aromata, extraordinara!!!

 

 

si alte 2 feluri, tot la fel de bune.

red thai curry - cu creveti

 

si creveti marinati, cu usturoi prajit

 si salsa de ardei iute

dedicatie pentru ina

 

si da, da, la sfarsit baiatul thai mi-a spus din nou "thank you, Sir"

 

 

furtuna usoara

ieri a fost o furtuna de nisip.
din aia lejera. si vantul a batut ingrozitor



cu furtuna

.



fara
 

inca n-am prins furtuna din aia de se opreste circulatia. sper sa n-avem parte.

greu sa fii tanar

e cam greu sa fii tanar aici.
in primul rand nu sunt petreceri la care sa mergi (oficial).
nu ai voie sa iesi cu iubitul/iubita la o prajiturica sau la film sau sa te plimbi prin parc. de fapt nu ai voie sa ai iubit/iubit.
nu exista discoteci sau cluburi in care sa te duci sa dansezi si sa mai pui si tu mana pe-o fata.
nu prea ai unde sa agati pe nimeni.

dar bine ca s-au inventat iphone-ul si blackberry-ul!!!

pentru ca toti tinerii merg la mall (distractia suprema). cum unde? in locul cel mai hot de la mall, adica la starbucks. bai, starbucks-ul a prins grozav!!! si aici si in dubai. pe o distanta de un km poti sa ai si 3 locatii. toate pline ochi.
baietii se aseaza la o masa si fetele la alta si stau cate 4 ceasuri pe whatsapp sau bbm si se distreaza si ei cum pot unii cu altii, tragand bineinteles de-un frapuccino cu vanilie si extra caramel.

oricum, cand vine momentul casatoriei, tre sa fii pur si neprihanit;) si sa te casatoresti cu cine ti-a aranjat tata. totusi e bine ca te lasa inainte sa vezi o poza (eventual cu fata acoperita) a viitoarei sotii.

rucola rulz

daca-ti place rucola, zau daca nu iti vine sa te faci vegetarian cu salata asta.
e foarte simpla si foarte buna. dureaza putin s-o faci. noua ne place foarte tare si o mancam foarte des.

salata de rucola cu legume. portia e pentru noi 2.

legumele (2 cartofi dulci, 1 ardei gras rosu/portocaliu din asta mutant si dulce, 1 ceapa rosie, 1 rosie, 1 morcov) curatate si feliate le pui la cuptor intr-un vas rezistent/tava cu putin ulei de masline si-un praf de oregano si niste sare mare de mare. le rumenesti bine (eu le tin vreo 30 minute la 180 de grade). le racesti. poti sa pui si alte legume care-ti plac si le ai prin casa - brocoli:), ciuperci, vinete.

rucola o alegi, speli, usuci (eu aici folosesc 4 legaturi, in romania foloseam o cutie de aia de supermarket).

o mana de muguri de pin prajiti in ziua aia (nu in urma cu 3 saptamani).

parmezan cat iti place - ras cu scula de curatat legume (nu ras pe razatoarea mica de ikea, sau mai rau, parmezan gata ras de la magazin)

otet balsamic mai bun (nu ponti/cirio si alte acrituri de la billa). daca nu ai unul ca lumea, mai bine iti faci tu reductia ta de otet balsamic.

optional o mana de boabe de rodie, asa ca sa fie si frumos si sanatos.

cam asta-i tot. asezi rucola pe platou, legumele deasupra, parmezanul, mugurii de pin si boabele de rodie. mai pui putina sare mare daca vrei, ulei de masline, otetul balsamic si gata!

mananci ca porcul. normal ca tu ai alaturi paharul de shiraz. na, noi avem alaturi paharul de cidru, ca atat se poate aici:).

 

thai

foarte des mergem la o carciuma thai unde fac cea mai buna supa tom yum cu creveti (da, cea mai buna mancata de noi pana acum, ca doar de asta vrem in thailanda, ca sa putem compara).
carciuma e din seria alora pe care ti se pune pata - adica iti place asa de tare ca parca nu ai vrea sa mai mergi in alta parte - cum era pe vremuri, cata cu micii uriasi sau cena cu pizza cu somon sau in sofia, pastaria cu tagliatele cu funghi porcini sau in dubai, noodle house cu rata crocanta.

sef de sala la carciuma asta e un baietel thai (noua ni se pare un pusti, dar cu asiaticii nu poti sa stii niciodata cati ani au. e posibil sa aiba intre 20 si 45 de ani) care cred ca nu cantareste mai mult de 40 de kg. din ala cu blugi negri, modelul skinny si tricou mulat. si asa, delicat, ca o fata. cred ca daca te repezi putin la el, cade.
oricum ne stie, ne-a invatat de-acuma, stie si ce comandam.

de fiecare data portofelul e la mine in geanta si de fiecare data platesc eu.
si de fiecare data dupa ce-si ia banii de la mine, imi spune "thank you, Sir".

creveti cu wasabi

in dubai mergeam foarte des la o carciuma in madinat jumeirah pentru 2 feluri - rata crocanta si crevetii astia.
rata e mai greu de facut acasa, dar crevetii se pot face cu mare succes.

asta e reteta descifrata de mine din varianta mancata la carciuma:

1 kg creveti proaspeti (nu prefierti!) medii (sa nu fie foarte mari, ca nu ies la fel de buni), curatati si crestati pe spate de-a lungul (oricum ii crestezi ca sa le scoti matele).
crevetii ii marinezi cateva ore intr-un amestec dintr-o lingurita sare, o lingura zahar, doua linguri ulei de susan, un albus de ou, putin ardei iute uscat.

maioneza (eu o fac din doua galbenusuri - unul crud, unul fiert), wasabi (pasta sau praf) - adaugat dupa gust, depinde cat de iute il vrei, una-doua linguri de lapte condensat, zeama de lamaie, sare dupa gust.

salsa de mango - un mango copt taiat cubulete, 1 ceapa mica tocata marunt, menta proaspata tocata, o lingura de sos de peste, ardei iute.

crevetii marinati ii treci prin amidon de porumb, scuturi bine surplusul de amidon si ii prajesti in baie de ulei cam 2 minute (ulei de floarea soarelui sau de porumb, sa nu fie de ulei de masline). in mod normal e bine sa fie total scufundati in ulei cand ii pui la prajit (la carciuma ii fac in friteuza).
si sa nu-i prajesti prea mult, ca se intaresc si nu mai sunt buni.

ii scoti pe servet de hartie sa se scurga, dupa care ii transferi intr-un bol si adaugi maioneza si salsa de mango, avand grija sa fie manjiti bine si uniform.

ies excelenti, numai e cam multa prajelica dupa gustul meu si daca vrei sa-i faci mai des, cum ii facem noi, atunci faci totul la fel, cu exceptia finalului - nu mai folosesti amidon si o tona de ulei de floarea soarelui.

crevetii marinati ii tragi putin in tigaie cu 1 lingura de ulei de masline si eventual un catel de usturoi si adaugi pe urma maioneza si salsa de mango.

tot nu avem lumini pentru poze, tot cu telefonul:)

 

 

altele

desi nu ai prea multe activitati sociale si zici ca e o destinatie plictisitoare, de fapt poti sa povestesti la nesfarsit.

de pilda, toate panourile de reclama din oras sunt montate in mijlocul trotuarelor, la nivelul din poza. daca nu esti atent cand te plimbi de nebun pe jos, ai sanse maxime sa te izbesti cu capul de panou. saptamana trecuta a batut ca dracu intr-o zi shamal-ul. si asta cand bate, bate rau, te ia pe sus. si, normal, pe-un trotuar, un panou a zburat vreo 2 metri mai incolo.

 

 

sau mergi ca omul la plimbare si, prins intr-o discutie, nu stai non-stop cu ochii la trotuar si calci cu sandalutele intr-o bucata de vreo 10 cm de fier beton iesita dintre dale. noroc ca ti-ai facut vaccinul antitetanos cu 1 an in urma in dubai.

sau in fata portii unei scoli, unde ar fi trebuit sa poti intra si iesi cu masina, au facut un trotuar cu dale frumoase. ca la noi. totul perfect. pacat ca au pus si bordura. inalta de 25 de cm. se presupune ca toti parintii si angajatii care vin la scoala trebuie sa aiba cel putin land cruiser. desi, pentru siguranta, as recomanda mai degraba un ford S650 super track.

sau iti dai costumul la curatat. si cand il primesti, vezi de fapt ca sacoul e calcat ca o camasa, are dungi pe maneci. ce faci? iti inveti lectia si te gandesti ca in vecii vecilor n-o sa-ti dai rochita de matase la curatatorie aici, ca e posibil s-o primesti bucati inapoi. mai bine n-o mai porti!


 

dar

se petrec si chestii interesante, foarte misto.
poti de exemplu sa fii martor la cel mai tare/mare/lung foc de artificii facut vreodata de cineva pe planeta asta (fara gluma, au intrat in cartea recordurilor). a tinut o ora.
l-am vazut de pe acoperisul blocului, chiar in prima luna cand am ajuns aici.
a fost mega spectaculos si mi-a placut enorm!!!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

alergatorul care mananca junk

in fiecare weekend in care ne plimbam/alergam/mergem la shisha si la apa plata:) pe malul marii, ne intalnim cu un alergator. ma rog, ne intalnim cu mai multi alergatori din astia de duminica (adica de vineri), dar domnul asta e cel mai tare.
e super, super fit, arata impecabil. alearga la greu, foarte mult. un coleg de la piti de la birou (care sta aici de 4 ani) il stie demult. si cica l-a vazut alergand si vara, la 50 de grade.
si de fiecare data cand termina alergatul isi ia de la mcdonalds (dar numai de la mcdonalds) o punga imensa de mancare (nu stiu cati cheeseburger-i  sau ce are inauntru) si un pahar de suc din ala cat o galeata.
noi l-am vazut de 3 ori, dar colegul columbian l-a vazut de multe ori. si de fiecare data cu punga de mcdonalds.

singura explicatie e ca lucreaza la mcdonalds si politica de companie nu-i permite altceva.
 

romani plecati pe-afara

cand ajungi intr-o alta tara incerci sa cauti grupurile de romani, forumuri, sa afli una-alta.
sau te intalnesti cu unii pe care ii stiai foarte tangential acasa, sau sunt amicii unor amici de acasa si tot asa.
sunt deja cateva modele care se pare ca se comporta cam la fel, indiferent de tara in care esti.

unii care folosesc si tanjesc dupa produse/lucruri romanesti. le e mereu dor de casa. gasesc pe forumuri un compatriot care intamplator lucreaza la vreun supermarket si incep sa-i frece ridichea - sa aduca la supermarket produse romanesti din seria apa minerala dorna (de parca exista o singura apa minerala pe lumea asta), eugenii, pufuleti si bors magic cu leustean.
astia sunt aia care sunt hiper fericiti daca exista carciuma cu specific romanesc in zona, ca pot sa mearga toata ziua sa manance mici si fasole cu ciolan (cu porc de contrabanda).

da, da , o sa ziceti ca exagerez!!!

aveti mai jos un schimb de mesaje de pe grupul romanilor de aici...

 

<<B...A...  Buna ziua,
Am vorbit azi cu unul dintre buyerii de la sediu si i-am zis de produsele din Romania.Am propus sa aduca apa plata Borsec Dorna si/sau Aqua Carpatica.Daca cineva doreste sa vada in rafturile Sultan Center si alte produse romanesti(dar sa fie produse care sa aibe vanzare) va rog sa imi dati idei....pe moment as vrea sa vad pufuleti in magazin de exemplu).Astept idei ca sa propun o lista de produse.
Pt d-na A...C... am vb si pt Milupa dar am nevoie de exact ce anume doriti sa se adauca in gama Milupa

 

M...M...  Eu as vrea seminte negre,Nutline,pate de ficat de pui,eugenia,magura,chiar si magiun de Topoloveni,zacusca....mmmmm

acum 10 ore · Îmi place · 3
 

M...C...  pufuleti,eugenii seminte

acum 9 ore · Îmi place · 1

E...E... Da' de slanina ce ziceti???:)))Ce bine ar fi...

acum 8 ore prin telefonul mobil · Îmi place · 1

A...M... Pufuletii cred ca se vor vinde, sunt ieftini si buni. Pate de pui gasesti in Lulu, au de la Naif si e ok la gust. Apa minerala da, ar fi fain sa gasim aici borsec sau alte brand-uri. Seminte cred ca nu e cazul, Al RIfai sunt mai bune.

acum 2 ore prin telefonul mobil · Îmi place

M...B... compot si dulceata de visine,ciocolata poiana,cozonac si pasca,branza

acum 2 ore · Îmi place · 1>>

unii care sunt veterani in locatie si le stiu ei pe toate. iti spun ei unde sa-ti faci cumparaturile, la ce restaurante sa mergi si eventual si ce sa comanzi. din seria - "bai, sa nu-ti iei masina second hand, ca astia aici in desert lasa motorul pornit incontinuu, desi kilometrajul arata putin, masina e praf" sau "ai facut cumparaturi la magazinul x care avea reduceri? nu trebuia, ca aia au reduceri tot anul" sau "ai grija, cu umezeala asta mi-am stricat 2 perechi de pantofi, asa ca pe restul mi i-am trimis acasa si port doar slapi" sau "bai, sa nu te apuci sa alergi sau sa mergi cu bicicleta la temperaturile astea. ai grija! o sa vezi la vara, organismul tau nu e obisnuit cu clima asta".

unii care se mira foarte tare cand le spui ca stii deja multe lucruri despre tara in care te afli, stii locurile unde mai canta unii, sau locurile in care se mai intampla cate ceva. adica "bai, esti venit de 2 saptamani si deja stii toate astea?". de parca tu n-ai internet.

dar normal ca exista si oameni super ok, cu care te imprietenesti si petreci clipe minunate impreuna si cu care tii legatura si dupa ce pleci.

produs beton

nu inteleg cum si-o fi facut strategia de marketing, brand manager-ul produsului astuia.
localnicii nu gatesc aproape niciodata si asiaticii care gatesc, fac mancare sanatoasa.
ma gandesc ca se adreseaza americanilor de aici, care tanjesc dupa produse "ca acasa".

cost - aproximativ 3.55 dolari. cam multisor pentru 2 ciuperci transpirate, 2 felii infime de ardei si puiul ala pane care arata ca dracu. ei, si mai trebuie sa-ti iei separat (tot de la aceeasi firma) si aluatul.
cred ca vinde de sparge!!!

traiasca cenzura!

aici toate filmele si emisiunile sunt cenzurate.
adica orice fuck, shit, son of a bitch, si asa mai departe e indepartat de bratul vigilent al consiliului national pentru litere si nu mai stiu ce.

cand cineva in film spune - "you, fucking piece of shit" - sonorul e taiat pentru "fucking" si pentru "shit" si atunci poti doar sa citesti pe buze ce e intre you, piece of si dupa aia.

ma rog, nu asta e cel mai important in ce vreau sa zic. se poate supravietui si cu cenzura, nu-i problema:).

ieri ma uitam la televizor si pe unul dintre posturi, nu mai stiu daca fox, max sau mbc2, faceau reclama la "inglourious basterds", care o sa fie candva zilele astea.

si titlul pe ecran era scris cam asa. acuma, vreun simbol se poate sa fi fost diferit, ca nu m-am gandit ca tre sa le si memorez):

INGLOURIOUS
B@$T#%*$

chiar am stat putin si m-am intrebat daca nu cumva asa o fi fost pe posterul lui tarantino:).
dar dupa aia am vazut ca pe partea vorbita a promo-ului s-a intamplat acelasi lucru - adica basterds a fost taiat. din nou...
si nu, nu glumesc... tot ce scriu sunt fapte reale, nu e nimic fictiune:)


doamne fereste, nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi sa ruleze aici "summer of sam". probabil ca jumatate de film ar fi mut!!!


 

apa de izvor

f.water - apa de izvor, imbuteliata direct din alpii austrieci.
numai pentru modele si miliardari!

TARE!!!

cred c-o sa-mi comand si eu cateva sticle:)
wtf, poate ma simt si eu ca un model sau miliardar.

2 neuroni si inca 2

dupa cum va mai spuneam, aici, putinele concerte care mai apar sunt organizate de expati (diverse ambasade care mai aduc oameni din tara lor).
se desfasoara in cateva locatii - unele pe la ambasade, altele la un centru cultural de pe langa o scoala si altele la muzeul national, unde exista o sala, ca un fel de sala de la casa de cultura din suceava. si la fiecare concert se aduc omagii si zilioane de multumiri oficialitatilor de aici ca na, le permit unora sa concerteze. oricum totul e preaprobat.
si muzeul asta national e in centru, foarte aproape de noi, se poate merge si pe jos, dar la primul concert la care am fost acolo, nu stiam exact unde e si nici nu aveam asa mult timp si am luat un taxi.
din nou aceeasi negociere preliminara, aceleasi intrebari "bai, stii unde e muzeul, da?". "yes, yes, I know".

bineinteles ca habar n-avea, ca dupa 10 minute de mers cu taxiul, ajunsese in bazarul vechi unde e o zona in care se mananca si zice "this is mubarakia. this is the foodcourt".
2 neuroni.
din nou il intrebam daca stie unde trebuie sa ajunga, ii explicam ca nu vrem sa mancam, vrem sa mergem la muzeul national si ii spunem pe unde s-o ia (ca e pe o strada super principala, cum ar veni magheru in bucuresti).
noi nu stiam exact unde e pozitionat muzeul, pentru ca aici nu exista numere la strazi, de fapt nu exista adrese postale asa cum exista in lumea civilizata. si mergand pe bulevardul asta (care are 3 benzi pe sens) vad o cladire pazita care aducea oarecum asa cu un muzeu si oprim taxiul si ma duc sa-l intreb pe ala care pazea daca am ajuns unde trebuia. surpriza!!!
alti 2 neuroni.
ala de pazea zice - "nu, nu e muzeu asta" si eu il intreb "da ce cladire e asta de-o pazesti aici?" si el raspunde - "nu stiu doamna".

ma rog, ma urc in masina si mai mergem 500 de metri si recunosc o miniatura de corabie din fata muzeului (ca vazusem o poza pe internet inainte).

 

ce zic unii

unii, care n-au locuit niciodata acolo, zic ca nu e mare diferenta intre a locui in dubai sau a locui aici.
ei, nu prea e asa deloc. numai cateva mici exemple:

curatenie - acolo in fiecare dimineata se spala, matura, sterge praful de pe banci, se curata resturile de guma, aici niciodata

institutiile guvernamentale - acolo functioneaza perfect, adica poti sa-ti scoti permisul de conducere intr-o ora, sa te intalnesti cu cel care iti vinde masina si intr-o jumatate de ora sa pleci cu talonul si masina cumparata, poti sa-ti faci un cont de abonat la orice companie de utilitati in jumatate de ora, aici niciodata (de exemplu daca nu ai pozitie de manager, aici poti sa astepti si-un an sa-ti schimbi permisul de conducere)

cum se construieste - acolo se construieste totul super sistematizat, unitar, planificat si extrem de repede, aici se construieste ca in romania. de exemplu, langa blocul nostru e o cladire imensa de birouri, terminata in proportie de 80% din 2011 si abandonata.

ce poti sa faci - acolo ai libertatea sa faci aproape absolut orice, in limita bunului simt bineinteles, aici n-ai voie oficial multe lucruri (dar daca ai conexiunile corecte, faci orice si aici), nu degeaba aici nivelul de coruptie e la fel ca ala din romania (conform nu stiu carui studiu)

bancile - acolo functioneaza perfect, poti sa faci orice operatiune oricand, sa-ti pastrezi contul chiar dupa ce nu mai esti rezident, aici iti deschizi cont la banca si peste 3 luni te trezesti ca nu poti sa scoti bani de la bancomat. suni la call center si indianul care iti raspunde iti spune ca ti-a fost blocat contul (poti sa depui bani in el, dar nu poti sa scoti) pentru ca nu le-ai trimis o copie dupa buletinul tau local. bineinteles ca nimeni nu te avertizeaza in prealabil:). si daca asta se intampla joi seara, e foarte misto, pentru ca nu poti debloca contul decat dupa ce trece weekend-ul.

acolo fiecare portiune de teren e aranjata, ordonata, cu verdeata, aici in buricul targului sunt terenuri imense goale. adica alaturi de super zgarie nori, ai cate un teren (nisip) plin de gunoaie si 3 blocuri ruinate construite acu 40 de ani probabil.

acolo au construit o pasarela lunga de 2 km, inchisa, cu benzi transportoare in 6 luni, aici ca sa demoleze o bucata de zid dureaza 2 saptamani.

acolo au un super metrou de suprafata (cel mai misto pe care l-am vazut eu vreodata), aici de 5 ani planuiesc sa construiasca un metrou si n-au facut nimic.

acolo statiile de autobuz sunt inchise, cu aer conditionat, cu automate de bilete, aici statiile de autobuz arata ca cele mai triste statii de autobuz din satul cel mai amarat din romania.

ha, e o chestie care intr-adevar e la fel si acolo si aici - aproape toti merg cu foliile de plastic pe scaunele de la masina. da, da, adica ai o masina de 150000 euro si mergi cu foliile pe scaun. ei, ar mai fi si modelul din oman - in afara de foliile de plastic de pe scaune, mai au si o blana pe bord (majoritatea).

taxi-urile - acolo sunt 4 companii de taxiuri care functioneaza absolut perfect. nu stai mai mult de 1 minut sa prinzi un taxi. toate au aparat de taxat, toate au gps, sunt numai masini noi, super curate, soferii au uniforma, vorbesc engleza, aici la fiecare drum cu taxiul trebuie sa negociezi pretul. soferii abia leaga o boaba de engleza, taxi-urile arata ca dracu, habar n-au unde trebuie sa ajunga. de cele mai multe ori le spun eu pe unde s-o ia. desi sunt aici doar de 4 luni. benzina oricum nu costa nimic, asa ca e ca si cum te-ai duce de la otopeni pana in vitan, trecand prin militari.

engleza - acolo absolut toata lumea vorbeste engleza, aici nu prea.

viza de rezidenta - acolo iti faci analizele in jumatate de ora la o clinica super curata si in 2 zile ai rezidenta pe pasaport, aici iti faci analizele intr-o jumatate de zi la o clinica naspa, iti consuma vreo 4 foi din pasaport ca sa-ti puna tot felul de sticker-e si iei viza de rezidenta in 3 luni. si dupa aia, surpriza - mai dai sange inca o data ca sa-ti faca si buletinul local, ca, na, de aia 80% lucreaza la stat, fiecare tre sa plimbe 3 hartii de 10 ori ca sa-si ia salariul.

as zice ca nu e deloc la fel acolo cu aici:)

ghostwriter pentru povesti corporatiste

discutia asta cu o carte cu povesti corporatiste o avem de 10 ani de-acuma cred.
si de ce nu se intampla?
mai ales ca toti prietenii nostri au asemenea povesti. cred ca ar fi misto de citit si comentat:)


daca esti in partea asta de lume si ai cumva vreun doctorat, sub nicio forma si in niciun caz nimeni nu ti se va adresa vreodata altfel decat cu "doctor xulescu". in care xulescu e intotdeauna prenumele:)). adica ar fi misto sa ti se adreseze lumea cu "doctor aurel", nu-i asa? si oricum tot timpul te si semnezi asa.

daca ai trait cumva in perioada comunista si stii cam cum sunau congresele (sau macar o amarata de sedinta utc), nu-i asa ca e misto ca la sedinta cu ceo-ul, sefa ta sa i se adreseze cu urmatoarea introducere? - "doctor aurel, in lumina celor trasate de dvs cu atata fermitate, propun ca lansarea care trebuia sa fie pe 20 februarie, sa fie facuta pe 1 februarie". iupiiii!!!! si sa vopsim copacii in verde.

concurenta a lansat produsul x. gata, maine lansam si noi!!! gigel, diseara tre sa zbori in tara vecina sa cumperi 2000 de chestii pe care sa le folosim pentru promotia asta.
gigel zboara, cumpara, aduce cele 2000 de chestii (care costa o groaza). intre timp ne dam seama ca noi nu putem lansa. ca tehnic inca nu suntem pregatiti, n-avem cum. nu conteaza, am pierdut 1 milion. cele 2000 de chestii raman in depozit pana sfarsesc sa fie si astea depasite moral. oricum nimeni nu indrazneste sa zica nimic de la inceput, pentru ca ideea vine de sus, de foarte, foarte sus. nu de la ceo, de mai sus.

dimineata in lift, discutie usoara despre vreme cu o colega de la hr. ea - "azi e frig, e iarna deja, sunt 10 grade". tu - "la noi iarna avem si minus 20  de grade".  ea - "auzi, dar cand e mai frig? la minus 5 sau minus 20?"...wtf!!!

 

ma intreb

ma intreb de ce cam toata lumea de varsta noastra (da, am zis cam toata, nu toata) ar vrea sa-si lase job-ul si:

- sa plece 1 an in jurul lumii
- sau macar 3 luni in thailanda
- sau sa cultive goji
- sau sa faca o mica sera hidroponica

ii cam invidiez pe aia care chiar o fac!


 

akmal

ma uit pe al jazeera si nu incetez sa ma minunez de ultimele evenimente din pakistan. alt atentat, atatia morti din nou, oamenii astia nu au liniste niciodata.
asta fiindca avem un prieten (akmal) din pakistan, cu care am petrecut multe zile minunate in dubai si care acum lucreaza in arabia saudita. si il compatimim pentru locul in care e acum, dar pe de alta parte si acasa la el, daca te uiti ce se intampla, in mod sigur e mai rau.
si ma gandesc ce nasol e sa te nasti intr-un loc ca pakistanul si sa vrei sa scapi de acolo cu orice pret.
cazul lui e oarecum mai fericit. parintii (fosti diplomati) se cara acum de tot in canada, fratele lui (it-st) lucreaza in germania si intamplator implementeaza niste proiecte si in romania. si el tot viseaza la un loc linistit in care sa poata lucra, sa-si aduca si sotia si sa-si creasca copilul...
 

e posibil?

e posibil ca niste trandafiri (ma rog, doar 1 din mai multi) sa tina 3 saptamani?
nu credeam ca se poate, dar poate ca au ajuns la un nivel asa inalt de mutatie genetica, incat sa tina o vesnicie.
 

diferente

pe 1 ianuarie, la ora 9 dimineata, te suna managerul de bloc si te intreaba cand ii platesti chiria.

in loc sa iesi cu familia sau cu prietenii la restaurant, intotdeauna iti comanzi mancare acasa.

nu mergi niciodata pe jos, nici macar 5 minute, esti in pericol sa pierzi 5 calorii.

daca ai un copil de maxim 2 ani, ii cumperi fara niciun fel de remuscare un double whopper de la fast food. neaparat cu o portie mare de cartofi prajiti cu maioneza. la urma urmei, spitalul de diabetici e mare cat sa incapa toata lumea.

interzici alcoolul in tara ta, dar in weekend zbori in tara vecina, te duci in club, bei la greu si eventual platesti si-o rusoaica pe care-o iei cu tine la hotel. si cand te intorci acasa, mi se pare normal s-o obligi pe nevasta-ta sa-si acopere fata si sa se imbrace in negru.

la supermarket cumperi apa sau sucuri in cele mai mici ambalaje care exista. adica poa sa fie si suc de 100 de ml. la urma urmei, cui ii pasa de planeta asta?

iti tratezi menajera ca pe un sclav. in cel mai bun caz o cazezi intr-o camera fara geam si aer conditionat. si daca se poate s-o mai si abuzezi, e grozav. si oricum ii iei pasaportul, ca sa nu poata pleca din tara.

conduci ca un idiot, ai cea mai mare masina din lume, nu semnalizezi niciodata (absolut niciodata) si te izbesti in primul stalp.

iti cumperi un animal de companie exotic si peste o saptamana cand te plictisesti de el, ii dai drumul in desert. sa moara.

la supermarket, sub nicio forma  nu iti pui tu cumparaturile in sacosa, doar exista sclavul amarat care face asta pentru tine. si, bineinteles, iti duce cosul la masina.

fumezi peste tot, nu e interzis fumatul in locurile publice, asa ca  ai voie - in mall, in hol, la receptia blocului, a hotelului, la spital, nu conteaza. fumatul, pe langa mancat, e a 2-a distractie.

daca n-ai ultimul model de iphone, esti fraier, da fraier rau. adica si copilul tau mustacios tre sa aiba iphone. si chelnerul filipinez tre sa aiba samsung galaxy SIII. misto e ca tu ai un nokia din 2004:).

portiile de mancare la restaurant sunt imense. model american. de fiecare data ma intreb cum pot oamenii de aici sa manance o portie intreaga.

locurile cele mai aglomerate in weekend sunt mcdonalds-ul si kfc-ul.

fiindca alcoolul e interzis, sucurile se beau in cantitati industriale. adica esti cam jenant cand comanzi la carciuma doar apa plata.

mergi sa-ti faci analizele pentru viza. ca e obligatoriu sa dai sange. si asistenta care iti ia sange si care pune labutele pe toate zilioanele de pasapoarte, vrea sa te intepe cu aceeasi pereche de manusi. si e destul de mirata cand o rogi sa-si schimbe manusile. o face pana la urma.

misto e cand ti-ai lasat pasaportul la departamentul de hr ca sa-ti finalizeze rezidenta si te suna chelnerul de la carciuma din colt si-ti zice ca ti-a gasit pasaportul cazut pe strada. noroc ca aveai numarul de telefon trecut in pasaport:).

te gandesti ca iti rezolvi tu rezidenta si pe urma ii faci rezidenta partenerului tau. numai ca rezidenta ta dureaza 3 luni si cine stie cat mai dureaza oficial sa rezolvi cu rezidenta partenerului. colegii iti spun ca in cazurile lor a durat si 6 luni, asa ca renunti. partenerul vine cu viza turistica (asta daca e dintr-o tara acceptata) si isi tot schimba viza turistica la fiecare 3 luni.

localnicele se machiaza ca fetele de la noi de pe centura, dar se imbraca in negru si pe sub abaya, tre sa aiba cele mai scumpe haine de firma. da scumpe rau!!!

daca esti cetatean de-al lor si te angajezi la o firma privata (asta daca nu te numeri printre cei 80% angajati la stat, care lucreaza de la 7 la 13), statul iti mai plateste o suma lunara (mare) fata de salariu. in plus, daca te insori, mai ai o suma lunara si daca mai ai si copii, inca o suma lunara... si tot asa.

apa, curentul, benzina costa infim, spre degeaba.

locuiesti in centru, intr-un bloc super nou, dat in folosinta anul trecut si dimineata la 6 incep sa cante cocosii. si canta pana pe la amiaza.

construiesti cel mai tare si mai inalt zgarie-nori din oras, ultimul racnet si dupa vreo 4 luni iti dai seama ca ai uitat sau ai o problema cu niste cabluri. asa ca spargi toate placile de pe laterala, rezolvi cu cablurile, dar uiti sa mai pui placile la loc.

singurele evenimente culturale sunt organizate de expati. adica pana sa vina expatii nu aveau niciun fel de concert, piesa de teatru sau spectacol de dans.

mergi la bar si bei mocktail-uri.









 

italianu vecinu de la 4007

avem un vecin italian care nici macar nu stiu daca munceste.
probabil ca da, ca e singur aici, n-am vazut vreo nevasta corporatista. si aici nu vii sa locuiesti decat daca esti nevoit sa vii cu vreun job. adica nu e chiar o destinatie de vis.
in orice caz, nu stiu ce face. vecinul celalalt neamt cu care ne-am agrementat intr-o seara pana pe la 3 (cu minunatele licori facute-n casa) zice ca italianul ar fi antrenor de fotbal la un club pe care l-a deschis ac milan pentru copiii de aici. daca e antrenor la clubul asta inseamna ca are un program super lejer, ca toata ziua sta si fluiera arii din opere pe-aici prin bloc (ce dracu, doar e italian), ma tot intalnesc cu el, mai vine pe la sala, dar cand nu fluiera, vorbeste la telefon. e genul care vine la sala, trage 10 minute de fiare, se duce pana sus, bea un espresso si mai vine si face cateva abdomene si tot asa.
azi tocmai imi terminasem alergarea si am intrat cu el in lift si-mi zice - "arati foarte obosita. cat ai alergat azi?" da, de fiecare data ma intreaba ce/cat/cum. si ii raspund "e normal sa arat foarte obosita, am alergat un semimaraton azi". si el - "esti nebuna. de ce-ai alergat asa mult?" eu - "m-am hotarat sa alerg cate un semimaraton* in fiecare luna". el - "uau. si mie imi place sa alerg, dar nu pe distante lungi". si gata am ajuns la etajul nostru, dar a trebuit sa se intoarca la parter ca-si uitase cheia in masina. el - "sunt asa de zapacit, mereu uit cate ceva".

*asta fiindca am alergat unul in ianuarie si unul in februarie si atunci m-am gandit ca as putea sa alerg cate unul pe luna si, ma rog si presiunea celor 3000 de km pana in aprilie:)

partea buna

partea buna la cautatul de job-uri e ca de fiecare data cand gasesti unul care pare potrivit, te si visezi mutandu-te acolo.
si bineinteles ca te apuci sa cercetezi fiecare loc in parte si sa citesti blog-uri locale si cu ocazia asta afli ca in papua noua guinee se vorbesc 800 si ceva de limbi. si in asfalt sunt cele mai mari gropi pe care le-ai vazut vreodata...
sau ca in haiti oamenii fac cookies din namol (cu sare, unt si apa) si le mananca pentru ca sunt atata de saraci ca n-au altceva... si ca aia de la UN le-au deversat toate porcariile in apa pe care o folosesc si o gramada au murit de holera...si nu-i compenseaza in niciun fel ca na, daca esti tare si mare poti sa-ti bati joc de toate natiile amarate de pe lumea asta...
sau ca in bermuda chiar merg oamenii la munca imbracati in bermude:). da, si cu sacou...
sau ca in arabia saudita un sot cu sotia au fost invitati la un localnic acasa (bineinteles ca barbatii stau intr-o camera si femeile intr-alta) si la plecare sotului i s-a spus ca a venit singur. si nu si-a mai vazut sotia niciodata...
sau ca in chad nu exista un spital ca lumea si daca esti implicat in vreun accident si ai o problema mai grava (adica tre sa te si opereze), poti sa-ti iei adio de la viata, ca sunt doar 2 zboruri pe saptamana la paris...
sau ca in ghana se mananca niste melci care cantaresc 2 kg...
sau ca aia din american samoa au cea mai obeza natie din lume (ma rog, la asta concureaza cu mare succes si kuwait-ul)...
sau ca in singapore au cel mai mare numar de milionari raportat la numarul de locuitori...
sau ca in dubai alergi la 35 de grade ca sa consumi caloriile de cu seara si treci pe langa muncitorii de pe santier care muncesc si transpira din greu si nu stiu cum sa-si conserve caloriile...
sau ca aproape in orice tara din africa genul asta de fraza "sunt foarte fericit, am saltea, am si scaune, ce pot sa-mi mai doresc?" nu e niciun fel de gluma...


si tot asa, la nesfarsit, e ca un fel de stiati ca:). afli o gramada. adica se cheama ca nu pierzi vremea degeaba. si in plus mai si visezi.

de unde vine

numele vine de la faptul ca de la inceputul anului 2013 ne-am lasat de carne si-am pastrat doar pestele si fructele de mare.
sa nu intelegeti ca suntem chiar convertiti de tot, adica s-a intamplat sa mancam carne de vreo 3 ori in 2 luni, dar in oras, pentru ca acasa nu mai gatesc carne deloc.
si e simplu, si e foarte bun, si nu e deloc asa greu cum credeam.
adevarul e ca daca locuiesti intr-o tara cu mare, posibilitatile de-a manca sunt nesfarsite.
si daca piata de peste e foarte aproape de casa e si mai bine.
si daca in tara asta mai gasesti si un zilion de condimente din toata lumea, atunci as zice ca te-ai cam scos.
si de fiecare data cand ma duc la supermarket gasesc tot felul de verzaciuni pe care nu le-am mai vazut niciodata, dar pe care as vrea si trebuie sa le incerc.
am incercat morning glory care este un soi de spanac de apa (folosit la greu prin asia). l-am cumparat si l-am gatit pentru ca il mai mancasem inainte in oras si am stiut ce e, dar in rest unele din verzaciunile astea nu prea seamana cu ceva cunoscut mie.
de exemplu ieri l-am agatat pe un domn care cumpara niste legaturi de ierburi care aduceau cu trifoiul. le-am mai vazut de multe ori, dar habar n-aveam ce pot face cu ele. si cum vanzatorii de la magazinul asta nu vorbesc prea multa engleza, era mai greu sa aflu cum sa le gatesc.
asa ca l-am intrebat pe domnul (indian) in cauza cum le gateste si ce sunt de fapt. si am aflat ca sunt frunze de fenugreek (indienii le spun methi) si ca sunt extrem de sanatoase pentru prevenirea diabetului si pentru tensiune. nu ma gandeam ca si frunzele de fenugreek se mananca. mai folosisem in trecut seminte, dar frunze... 
asa ca azi am gatit un orez prajit cu caju si frunze de fenugreek. frunzele le-am gatit foarte simplu: putin usturoi, ceapa verde, ginger, sare, coriandru (pudra), cumin (pudra) si-am aruncat frunzele si le-am calit pana a scazut toata apa din ele. le-am trantit apoi peste orezul prajit cu caju si-am mai pus si-un praf de turmeric.
domnul a fost foarte amabil si mi-a recomandat sa incerc si alte verzaciuni. mi-a spus ca el le face la tigaie, cu un praf de condimente indiene (garam masala), dar fara ceapa si usturoi (ca nu-i plac astea 2). cam ciudat - un indian care nu mananca ceapa si usturoi. eu am pus si astea 2 si niste ginger si un ardei iute - normal! si-a iesit foarte bun!
o sa-l mancam la cina. cu o bucata de peste, bineinteles.

 

alearga pitea, alearga

mi-am propus sa-mi mentin ritmul de alergare la acelasi nivel.
povestea e asa. pana in aprilie 2011 nu am alergat niciodata, deloc. ma rog, am facut sport la greu, aproape zilnic, dar nu puteam alerga niciodata, sau asa credeam pe atunci. ca am pulsul prea mare cand alerg, ca nu pot respira, ca ma doare spatele, scuze, scuze....
si, in aprilie 2011, am inceput sa alerg. in prima faza cate putin - 3-4 km, apoi mai mult si tot asa.
si am reusit ca pana in aprilie 2012 sa alerg 1500 de km si sa fac si un semimaraton. bun! se poate!
in plus, toata vara lui 2011 am alergat afara, tot intr-o tara din desert. la 35 de grade, umiditate 90% si s-a putut:).
problema e ca incepe sa-ti placa si esti dependent de asta. si nu mai poti sa scazi ritmul, pentru ca e nasol daca ai alergat in primul an 1500 de km, te faci de ras daca nu alergi si-al doilea macar tot la fel. in plus, daca vreo luna ai cam tras chiulul ca ai avut vacanta, presiunea creste.

dar sunt in grafic!!! mai am doar 78 de km pana pe 11 aprilie, oricum o sa termin mai repede.
si o sa sarbatoresc minunata cifra de 3000 de km alergati in 2 ani!!!


ma intreb ce mai urmeaza...

 

cea mai buna

cand ne-am mutat aici, de fapt inainte de asta, am zis ca o sa postez cate o reteta pe zi, in fiecare zi. voiam de fapt sa postez reteta cu ce gatesc in fiecare zi, dar bineinteles ca nu s-a intamplat asa ceva. in plus, ca sa pun si poze cu ce gatesc e putin mai complicat ca trebuie sa-mi instalez ceva lumini, dat fiind faptul ca felurile de mancare se mananca la cina.
ma rog, pana una alta, asta e cea mai buna salata de caracatita din lume pe care am invatat s-o fac aici. promit sa pun si poza curand. adica data viitoare cand o fac.
am furat reteta de la un restaurant thai. de fapt am mancat acolo salata asta, facuta cu creveti.
am replicat-o acasa in varianta cu creveti si am facut-o si in varianta cu caracatita. parca cu caracatita e mult mai buna, sau ne place noua mai mult.
cred ca se poate face cu orice fel de carne, nu neaparat cu fructe de mare.
si de fiecare data cand o mancam, ceea ce se intampla destul de des, avem senzatia ca devenim din ce in ce mai sanatosi:).
caracatita o cumpar de la piata de peste (care piata de peste este super mare, misto, curata, gasesti nenumarate feluri de peste, tone de creveti, fructe de mare - e foarte frumos si mergem aproape in fiecare weekend si cumparam. e si aproape de casa).
unul din vanzatorii de peste vinde numai caracatita, sepie, calamari, tipari.  si toate sunt foarte proaspete. in plus ne suna cand ii vine captura, asa ca avem caracatita proaspata mereu.

ok, reteta e foarte simpla:
- 4 caracatite (prefierte - eu le fierb dupa reteta lui jamie, care pana acum mi se pare de departe cea mai buna) micute - adica dupa ce le-am fiert, o caracatita e de marimea unui pumn.
- 1 capatana usturoi, 1 ceapa rosie medie, 4-5 fire de ceapa verde, 1 lamaie cu tot cu coaja, zeama de la alte 2 lamai, 2 linguri zahar (sau miere), 4-5 linguri sos de peste (bun), 2 ardei iuti rosii/verzi (din aia mici thai), cateva fire de coriandru, 1 bucata de vreo 7-8 cm de ginger, 5 fire de lemongrass, un pumn de caju prajit (nesarat), 1-2 linguri de ulei de masline.
ceapa rosie, ardeii iuti - se toaca marunt, usturoiul se taie feliute subtiri, gingerul se toaca cubulete mici, mici, lemongrasul si ceapa verde se taie rondele subtiri, caju-ul se desface in jumatati, lamaia cu coaja cu tot se taie cubulete, caracatita se taie bucati (in jur de 1-2 cm).
se face sosul din zeama de la 2 lamai, zaharul (sau mierea) si sosul de peste. ideea e ca sosul sa fie dulce-acrisor, poti sa-l ajustezi dupa gustul propriu.
se amesteca ingredientele tocate cu sosul si putin ulei de masline si se mai adauga cateva fire de coriandru tocat.

E ABSOLUT GENIALA!!!

si nu, nu iese la fel daca nu pui lemongrass, sau daca pui mai putin usturoi, sau daca nu pui ginger, sau daca te gandesti sa nu pui o lamaie intreaga cu coaja, sau daca nu vrei sa pui zahar (miere), sau daca nu vrei sa pui sos de peste sau ...
toata treaba la salata asta e ca fiind o salata thai, e extrem de aromata si trebuie sa ii pui ingredientele specifice, altfel e o salata de caracatita cu ceva.

si fiindca e atat de picanta si aromata, noi o mancam cu un orez dulce (cu mango si stafide) sau cu lipie arabeasca prajita. in plus, e pentru amatorii de mancaruri iuti si clar ai nevoie de mult vin rece.
 

concert pe acoperis

acum vreo 3 saptamani am fost la un concert de jazz/rock pe un acoperis.
locatia ok, trupa, ma rog... niste baieti asiatici care cantau un pic de jazz, un pic de rock, un pic din fiecare. relativ corect, fara pretentii.
program - de la ora 18 la ora 23 - ohoho, pentru tara asta, as putea spune ca e chiar mult.
ceva mancare, sucuri si apa la greu.
a fost cum mi-am imaginat ca ar trebui sa fie la o intalnire a alcoolicilor anonimi. sau o seara dansanta in benidorm. desi pensionarii din benidorm cred ca se distreaza mult mai tare.
media de varsta - 50. da stiu...
barbati cu hanorace cu steagul tarii lor, cu dockersi corecti, adidasi corecti, prietene asiatice cu 20 de ani mai tinere ca ei, ele bineinteles super plictisite. barbatii comportandu-se ca niste adolescenti in speranta de ceva actiune after party...
femei care se miscau total aritmic, dar care se distrau la greu.
am rezistat pana pe la 9 jumate. destul de mult. ne-am distrat grozav:)) 

fara vin

ce faci cand iti place vinul si traiesti intr-o tara in care alcoolul e interzis?
1. renunti de tot la bautura - perfect posibil (am facut deja). dar e solutie pe termen scurt in opinia mea
2. cumperi de la contrabanda - preturi enorme si nu gasesti vin, gasesti doar spirtoase. cu echivalentul platit pe o sticla de tarie care in europa se vinde cu 10 euro, aici iei 2 bilete de avion si zbori intr-o tara vecina unde te poti bucura de o sticla de vin
3. studiezi, intrebi, te interesezi, incerci, testezi, perfectezi.
si pana la urma reusesti sa-ti produci tu surogatul tau de vin. care bineinteles nu e cel mai bun din lume - sau ca sa spun asa - daca traiesti intr-o tara normala, nu ai bea din asta toata ziua, dar in conditii vitrege...
in schimb, multumita internetului poti descoperi alte bauturi facute de oameni care au trait prin tari din astea, in conditii grele.
de exemplu vinul de ginger este genial. l-as face oricand si intr-o tara normala.
de fapt, dupa cum vorbeam aseara cu prietenii nostri dragi de acasa, l-as recomanda oricand pe partie la solden!!!
sau cidrul facut in casa - alta descoperire de succes. n-as fi facut niciodata daca nu as fi ajuns aici.
nu e nicio coincidenta ca sucul de mere (fara zahar si aditivi) pleaca primul de la raft. mari iubitori de suc de mere sunt pe-aici!!!


cel mai misto e cand mergi sa cumperi un furtun de tras in sticle. marfa pe care n-o gasesti decat
intr-un singur loc. unde? in bazar, normal. si indianul care vinde furtunul asta stie exact la ce vrei sa-l folosesti (ca il foloseste si el acasa) si se uita la tine si iti face un pret absolut exagerat pentru 2 metri de furtun, dar normal ca platesti, ca ai plati si de 10 ori sau de 100 de ori mai mult, ca ai nevoie, ca altfel n-ai cum sa obtii un produs de calitate:).
si iar misto e cand mergi la magazin si portiunea de raft unde se vinde drojdie e cam foarte mare dupa parerea mea. si gasesti si vreo 3-4 tipuri de drojdie. adica iti imaginezi ca toata lumea coace vreun fel de paine acasa, toata ziua. in conditiile in care astia de aici gatesc foarte putin sau aproape deloc acasa.
tot misto e cand indianul din fata ta de la supermarket are in cos 3 kg de zahar, cateva pungi de stafide si 4-5 pachete mari de drojdie. e evident la ce le foloseste, nu? da, da face placinte toata ziua:)).
la fel de misto e cand gasesti la magazin borcan de sticla de 5 litri, cu un capac special cu supape. da, da, e pentru muraturi:)).
si paranoia expatului intr-o astfel de tara e cand ajunge sa plateasca la casa la supermarket si isi face probleme daca in acelasi cos are 1 kg de zahar, 4 sticle de suc de struguri (si asta fara zahar si prezervativi), 1 pachet de drojdie. si ce face? nu le ia pe toate in aceeasi zi. ia azi doar sucul de struguri (fiindca e un singur tip pe care il poate folosi la facut vin, nu-s toate bune) si vine maine sa ia drojdia. si zaharul. ma rog, dupa zahar poate veni chiar poimaine, ca nu-i trebuie chiar in primele zile.

oricum sucul asta de struguri (care bineinteles e din austria) se vinde doar in sticle de sticla (cu dop special, ca ala de la bere belgiana). e evident ca daca importi din europa suc de struguri si il importi in ambalajul asta, o faci ca sa-i ajuti pe bietii oameni care isi fac vinul acasa sa aiba si ei niste sticle corespunzatoare cand apar prietenii in vizita!!!

concluzie:
daca iti place vinul, bineinteles ca te poti descurca si aici!!! totul e sa vrei:)

multumim enorm prietenului nostru drag din sofia care ne-a ajutat cu cele 3 tipuri speciale de drojdie de vin!!!

da, da normal ca sunt secrete si la retetele astea. adica tre sa folosesti ingredientele care trebuie, ca sa poti obtine calitatea maxima din produs. doar nu ati crezut ca o sa va dau toata informatia pe tava din prima.
 

prima zi

daca e la moda si are toata lumea, atunci de ce nu?

si oricum e greu sa mai fii original, dar nu e asta ideea.
e bine sa traiesti intr-un loc plictisitor, ca ai mai multa vreme si te gandesti la tot felul de lucruri, importante pentru tine, caraghioase pentru altii.
da, nici macar nu stiu despre ce-o sa scriu sau daca o sa reusesc sa scriu ceva, dar o sa vedem.
deja au trecut 4 luni in desert. macar vremea a fost ok, chiar frig (8-10 grade) pentru o perioada foarte scurta, adica a tinut iarna vreo saptamana. acum e perfect! din pacate locul nu-ti ofera prea multe.
una din singurele lor placeri e mancatul si in general mancatul junk-ului. poate si de aia au cel mai mare spital pentru diabetici din lume (cred ca e cel mai mare). in prima saptamana cand am ajuns aici si am vazut cladirea, am crezut ca e una imensa de birouri - era doar spitalul pentru diabetici:).
cred ca e unul din putinele locuri din lume in care am vazut cei mai mari lenesi. si cei mai grasi copii.
nu mi-am imaginat pana acum ca cineva parcheaza masina in fata magazinului, incepe sa claxoneze pana cand apare vanzatorul dinauntru, ii comanda din masina ceva, cel mai probabil un pachet de tigari sau o sticla de apa. acelasi lucru se intampla si in fata restaurantelor. parchezi, claxonezi, apare sclavul, comazi, astepti, sclavul vine cu comanda, inhati punga si pleci. sa dai geamul masinii in jos e deja un efort suprem!!!
cel mai misto e cand ma duc la cumparaturi (pe jos bineinteles) si cand toti ceilalti (foarte putini) oameni care se mai intampla pe strada in momentul ala, se uita la mine de parca as fi extraterestru...
nimeni, nimeni nu merge niciodata la plimbare. e extrem de ciudat sa bantui pe jos pe strazi. cateodata in weekend e pustiu, de parca ai fi in era post atomica.
singurul loc in care poti sa te plimbi/alergi/mergi cu bicicleta e un pietonal pe malul marii, care tine vreo 12-13 km. acolo esti ok, mai sunt si alti fraieri ca tine care fac miscare:), dar in rest nu exista nici un fel de preocupare sau cultura pentru miscare.
si, exact ca la noi, care e principala distractie in weekend? fac gratar pe malul marii. la greu. zilioane de familii parjolesc zilioane de kilograme de carne si lasa dupa ei zilioane de gunoaie. da, seamana bine cu weekend-urile de la noi de pe valea prahovei.