azi se implineste o luna de cand am fost pe kilimanjaro. de fapt, de la data la care am inceput urcarea pe munte. parca a fost acum o suta de ani:)
am ajuns in arusha pe 19 decembrie, seara pe la ora 9 (am plecat pe 19 decembrie la ora 2 dimineata de aici, am zburat cu escala in addis ababa, am ajuns in dar es salaam, am petrecut cateva ore la restaurantul din aeroport pe care-l stiam de anul trecut, dupa care am zburat seara spre arusha).
la hotelul din arusha - mare petrecere in desfasurare in gradina (cineva isi sarbatoarea ziua de nastere - 40 de ani), cu muzica, dj, dansatori, agitatie, focuri de artificii. managerul hotelului (foarte dragut) ne-a oferit cina si o sticla de vin din partea casei. oricum, la ora 12 fix petrecerea s-a terminat si am putut sa dormim neintorsi pana dimineata (eram atat de obositi incat am fi dormit chiar daca tinea petrecerea pana-n zori).
20 decembrie - o dimineata superba, am luat micul dejun in gradina - cu costita crocanta bineinteles:) cu soare, ciripit de pasarele si varful meru in zare.
pe la pranz au aparut si copiii ceilalti si am petrecut o dupa amiaza placuta in gradina. dupa masa au venit cei de la team kilimanjaro sa ne aduca echipamentele si sa ne povesteasca putin despre traseu. seara cina, vin, veselie si la somn.
21 decembrie - cu bagajul de munte facut, echipati gata, am luat micul dejun in gradina la 6.30 si la 7 au venit cei de la team kilimanjaro sa ne ia -
harold (the chief)
cu
jacob si
kelvin (asistentii lui).
am incarcat si-am plecat. e un drum cu masina de vreo 2 ore pana la poarta de intrare in parc, unde trebuie sa te inregistrezi, se platesc taxele de intrare in parc, toate bagajele sunt cantarite (au o politica destul de stricta la bagaje - una ca porterii nu au voie sa care mai mult de 25 de kg si in plus toate gunoaiele trebuie carate inapoi, nu ai voie sa lasi nimic in urma).
noi am ales sa urcam pe ruta lemosho, asa ca de la poarta de inregistrare (
londorossi gate) a trebuit sa mai mergem vreo jumatate de ora cu masina pana la poarta de intrare pe traseul lemosho.
prima zi a fost lejera, am mers prin jungla vreo 5 km si-un pic, ne-a prins ploaia si dupa vreo 3 ore am ajuns la prima tabara -
forest camp (2821 m), diferenta de nivel 400 m
. corturile erau deja montate, cortul de luat masa se monta, cina era aproape gata.
pentru 5 oameni cati am fost, am avut nevoie de o echipa de 23 de oameni (3 ghizi, bucatarul nostru, ajutorul de bucatar, bucatarul pentru porteri si restul porteri). e multa logistica si e nevoie de multa organizare si disciplina. in fiecare zi, dupa plecarea noastra, porterii strang tabara, pornesc la drum si cand ajungi la tabara urmatoare, totul e deja montat, aranjat, mancarea gata. e multa munca si efort din partea lor.
prima noapte de dormit in jungla n-a fost cea mai grozava, in sensul ca n-am prea dormit niciunii dintre noi - unii de prea frig, altii de prea cald, de zgomotele maimutelor, de ploaie, de sentimentul nasol ca tre sa iesi din cort la 3 dimineata si sa mergi la buda, eu am avut un cosmar la un moment dat si-am tipat de-am trezit toata tabara:). pana la urma a venit dimineata si a fost grozav, la 6 desteptarea, spalat cu un mic bol de apa calda, mic dejun si la ora 7 la drum.
dupa mine, partea cea mai grea pe munte e aia cu spalatul. primele 3 zile e chiar grozav, in sensul ca in prima zi, fiind in jungla, te poti ascunde undeva si sa te speli cat de cat, a doua si a treia zi e chiar mai bine pentru ca taberele sunt langa niste paraie, asa ca poti sa te speli cu apa din belsug. dar din a patra zi singura optiune sunt servetelele umede, pana intr-a saptea zi cand ajungi iar in jungla si poti sa folosesti apa din nou. chiar daca devii maestru in a te spala pe tot corpul dintr-un bol mic de apa, n-ai unde s-o faci, ca esti cam in camp deschis.
22 decembrie - am urcat 7.7 km pana la
shira camp 1 (3508 m). temperaturile au scazut, programul a fost cam la fel cu trezit la 6 dimineata, mic dejun, mers cateva ore bune, ajuns in tabara, luat pranzul, program de voie dupa masa cu spalat la parau, apoi cina si la somn destul de devreme. peisajul s-a schimbat, de la jungla la cu totul alta vegetatie, mai taratoare.
23 decembrie - am urcat de la
shira camp 1 (3508 m) pana la
moir hut (4166 m), in jur de 9.5 km, diferenta de nivel de 658 m. am avut soare, ne-a prins si ploaia pe drum, a fost si ceata, dar am ajuns cu bine in tabara.
dupa masa am facut o urcare de aclimatizare de vreo ora. 1.9 km.
24 decembrie - am mers 10.3 km, de la
moir hut (4166 m), pe partea de nord, pana la
pofu camp (3998 m). a fost o zi de aclimatizare la 4000 de m, cu urcat si coborat cate putin. am sarbatorit si noi craciunul cum am putut, am improvizat un mic pom, am baut un pahar de porto si bineinteles ne-am dus la somn foarte devreme. ziua a patra a fost ziua in care am inceput sa avem cu totii mici semne din cauza altitudinii, unii dureri de cap, altii ameteli, altii lipsa de coordonare, dar nu au fost simptome grave, au trecut cu advil:). desi noi doi am zis ca nu luam dyamox, in seara zilei a patra, si eu si lp am inceput sa luam. nu stiu daca si-a facut efectul (cica ar trebui sa-l iei din prima zi ca sa fie eficient), cert este ca dupa aia ne-am simtit perfect. probabil ca si organismul a inceput sa se obisnuiasca cu altitudinea.
25 decembrie - am plecat de la
pofu camp (3998 m) si am mers 6.7 km pana la
caves camp (3971 m). a fost la fel, zi de urcat si coborat usor, din nou aclimatizare. a fost o zi usoara, dar cred ca a facut diferenta pentru succesul excursiei. respiratia s-a reglat foarte bine, durerile de cap au disparut complet. singura chestie e ca de la 4000 de m in sus, daca faci miscari bruste sau te apleci, obosesti mai usor. in afara de asta, e la fel.
26 decembrie - ziua a sasea si a saptea sunt cele mai grele zile. dupa 2 zile oarecum usoare, am pornit de dimineata ca de obicei si am mers 5 km, de la
caves camp (3971 m) pana la tabara de baza,
school hut (4722 m), diferenta de nivel de 751 m. am ajuns pe la pranz, am facut o pauza mica de ceai si stat la soare si pe urma am mai urcat vreo ora, tot pentru aclimatizare. am coborat in tabara de baza, am luat pranzul si pe la ora 3 ne-am dus la somn. ne-am trezit la 11 noaptea, afara ninsese, era putina zapada pe corturi, dar se oprise, era complet senin, un cer splendid, fara vant si nu foarte frig (in jur de minus 8 grade). ne-am echipat cu toate straturile, am luat o cina extrem de usoara (cu porridge, ceai si biscuiti).
27 decembrie - ora 00.30. la jumatate de ora dupa miezul noptii am pornit la drum. am inceput ascensiunea finala. vremea perfecta, destul de cald, dupa jumatate de ora am inceput sa dam jos din straturi, am renuntat si la manusile groase cu puf. n-am avut niciun simptom legat de altitudine la pornire, am inceput sa urcam usor-usor, in zig-zag pana am ajuns la intersectia cu celelalte rute, unde se intalneau toate grupurile - lungi siruri de lampase in noapte. foarte frumos! am mers, si-am tot mers, luand muntele usor in piept, destul de abrupt, pana s-a crapat de ziua (soarele aproape rasarea deasupra kenyei) si-am ajuns la
gilman's point (5685 m).
am facut poze, ne-am odihnit putin si-am plecat mai departe spre
stella point (5756 m). dupa
stella point, eu am luat-o putin inainte pentru ca ma simteam excelent si nu puteam sa merg chiar atat de incet (mai ales ca pana in varf nu mai e asa de inclinat), asa ca m-am tot dus si la 7.30 am ajuns pe
uhuru peak (5895 m). vremea perfecta, super senin, soare! era cald, m-am dezbracat, n-am avut niciun fel de senzatie nasoala in varf, am savurat momentul cat i-am asteptat pe ceilalti. m-am bucurat de peisaje si de reusita! au ajuns cu totii, am facut poze, veselie mare si gata! am inceput sa coboram.
la
stella point ne-am oprit si-am facut niste poze si apoi am cotit-o in viteza spre
barafu camp.
si-am tot mers mult si bine, prin cenusa vulcanica (e atat de misto, aluneci ca-n zapada si poti sa mergi cu viteza). la coborare am luat-o inainte, am ajuns la barafu camp, i-am asteptat pe ceilalti si cand au ajuns, am plecat mai departe. am ajuns prima la
millenium camp (3820 m), la 12.30. acolo astepta echipa de porteri (numai cei 3 ghizi si 2 porteri au urcat cu noi pana in varf, restul de porteri au coborat din tabara de baza, de la
school hut, direct la
millenium camp). porterii au fost foarte draguti, m-au felicitat, erau foarte curiosi cum a fost pe varf (desi multi dintre ei au fost de zeci de ori pe munte, doar o mica parte dintre ei au urcat pana in varf), m-au intrebat daca puteam respira, daca era zapada pe varf, daca nu mi-a fost rau. cortul de luat masa era deja instalat si mancarea aproape gata. cand au aparut ceilalti, am luat pranzul, ne-am odihnit vreo ora si am plecat din nou la drum, inca 2 ore jumatate, pana la
mweka camp (3090 m). am ajuns acolo in jur de 6 seara. in total am mers 16.2 km (noaptea urcata + coboratul). tabara era din nou in jungla, asa ca ne-am bucurat de-un "dus" dintr-un bol de apa, o cina bine meritata si-un pahar de porto pentru reusita. ne simteam picioarele ca de plumb, de la atata coborat. ne-am culcat devreme, foarte fericiti.
28 decembrie - ne-am trezit si mai devreme ca de obicei, ca sa plecam printre primii din tabara si sa nu prindem toata aglomeratia si am coborat 8.4 km, de la
mweka camp (3090 m) pana la
mweka gate (1641 m). aici ne-am bucurat de primele beri dupa 8 zile pe munte, ne-am semnat in registru, ne-am luat diplomele, ne-am urcat cu totii (impreuna cu toata echipa) intr-un microbuz si-am plecat sa sarbatorim victoria la o terasa in arusha.
A FOST GROZAV!!! TOTUL
Am avut parte de o echipa minunata, si-au facut treaba perfect. Ghizii ne-au sprijinit si ne-au incurajat tot drumul. Au fost foarte veseli, rabdatori, calmi si ne-au dus in siguranta pana-n varf si inapoi. O experienta de neuitat si o calatorie pe care ar trebui s-o faca toata lumea. A fost mult mai usor si mult mai placut decat ma asteptam si decat citisem inainte pe net. Normal ca fiecare percepe altfel lucrurile, dar daca respecti niste chestii de baza - sa mananci suficient de mult ca sa ai energie (chiar daca uneori n-ai pofta si mancarea poate ca nu e cea mai gustoasa din lume), sa bei foarte, foarte multa apa si sa fii pozitiv, atunci n-ai cum sa nu reusesti.
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
