cata generozitate

uau!!! cata generozitate...

2 lanturi de retailer-i (din uk si canada) s-au oferit sa le plateasca compensatii familiilor victimelor din dhaka. in loc sa bage gunoiul sub pres, mai bine ar face ceva inainte sa se intample tragediile astea.

sigur, o sa le dea cativa dolari ca sa le inchida gura si sa munceasca in continuare in aceleasi conditii de kkt.

de ce nu merg sa vada in ce conditii lucreaza oamenii din tarile astea?
cate 14 ore pe zi, 7 zile pe saptamana.
ca traiesc in cele mai mizere locuri si sunt platiti cu 50 de dolari pe luna.

asta ca noi sa ne cumparam in continuare tricouase ieftine... de firma...

dilema rezolvata

gata. s-a rezolvat.
carnea a pierdut! fara drob si costite de miel!

ramanem pe variantele alternative pentru masa de paste.

la fel ca anul trecut si anul asta o sa vopsesc oua cu culori naturale - sfecla pentru rosu, turmeric pentru galben. si poate unele albastre cu varza rosie.

castravetii pentru salata boeuf - fara boeuf:) sunt deja murati. stau la rece la frigider.
si am gasit si hrean adevarat (nu pasta). din germania bineinteles, ca doar romanii n-ar putea exporta!

o sa fie fara pasca si cozonac, ca la astea nu ma bag (n-am fost niciodata specialista pe sectiunea asta) si in plus ma seaca ingrozitor cuptorul pe gaz...

in principiu mai putina mancarica, ca sa nu trebuiasca sa alerg saptamana viitoare 200 de km:)

salata de creveti cu mango si altele

daca ii faci de fiecare data altfel, nu prea poti sa te plictesti de ei.
asa ca aseara am mancat din nou creveti.
sub forma de salata.

1 kg de creveti - vreo 20 bucati (medii) - curatati, cu codita pastrata, trasi foarte usor la tigaie pret de 2 minute cu 1 catel intreg de usturoi.
1 avocado, 2 mango, 5 fire de ceapa verde, 3 ardei rosii semi iuti, 2 ardei thai iuti, 2 castraveti cu tot cu coaja, cu semintele scoase, cateva fire de coriandru, 1 lingura de seminte de susan (prajite), cateva alune de padure (prajite) zdrobite usor, coaja de la o lamaie.
sos - 1 lamaie, 1 lingura zahar (miere), 3 linguri sos de peste, 1 lingura ulei de masline.

 

 

 

borduri cu design

nu ne-am dat seama daca asa a vrut arhitectul sau muncitorii le-au aranjat frumos...

snitele altfel

cine-a zis ca nu poti sa faci snitele daca nu mananci carne?
nu, nu ma refer la snitele de soia:).

aseara am trecut din nou pe la piata de peste si nu ne-am putut abtine sa nu mai luam niste creveti, ca prea aratau bine!
si desi era ora 9 jumate, cam tarziu pentru cina, tot am gatit cativa creveti (16 bucati).

de data asta i-am facut snitele.
i-am curatat (le-am pastrat  codita) si i-am crestat de-a lungul pe spate. dupa care i-am batut foarte usor cu ciocanul de carne (daca sunt batuti prea tare se usuca la prajit), am pus pe ei sare si piper.
am facut pane-ul clasic de snitele.
1 ou batut cu sare si piper, putina faina alba si pesmet in care am adaugat seminte de susan.
succesiunea normala de faina, ou, pesmet. i-am prajit in tigaie cu putin ulei.

au iesit super suculenti si cu crusta crocanta. i-am mancat cu un sos de ananas si ardei iute.

numere de telefon. sau de masina

unul dintre operatorii de telefonie mobila a vandut la licitatie un numar  de telefon "frumos".
suma platita?
800000 (opt sute de mii) usd.
ma rog, s-au mai vandut si alte numere, nu chiar asa perfecte.
alea doar cu 350000 usd bucata:).

acelasi lucru se intampla si cu numerele de masina.
in dubai autoritatea de transport local vinde periodic numere "mici".
pare de necrezut, dar sumele cu care se vand sunt exorbitante.
in top 10 numere vandute in ultimii ani, cel mai ieftin s-a vandut cu 1.23 milioane usd si cel mai scump cu 14.2 milioane usd...

dilema

saptamana viitoare vine pastele. am o dilema!
zilele trecute chiar ma intreba prietenul danut daca mai tinem sarbatorile dupa calendarul nostru.
incercam. chiar daca nu mai sunt la fel aici.
lp zice sa facem totusi niste costite de miel. dupa metoda clasica, mai putin elaborate, fara prea multe condimente arabesti/indiene/etc.
eu cred ca mi-am pierdut putin mojo-ul de gatit carne de uscat, tinand cont ca n-am mai gatit carnita de anul trecut.
sa vedem. poate fac o incercare.

sau mai bine sa tencuim niste sarmale cu homar, un drob de creveti si o racitura de octopus:))

chilli crab

ieri am fost la piata si crabii erau asa de proaspeti ca nu m-am putut abtine sa nu iau.
de obicei ii fac umpluti la cuptor - reteta intr-un episod viitor, dar tura asta m-am gandit sa ii fac altfel.

tocmai am terminat cu pranzul. chilli crab cu orez cu stafide, ceapa verde si frunze de curry si salata de castraveti.

am avut 14 crabi (2 kg). i-am spalat bine cu peria si i-am curatat.

am facut in mojar o pasta din - 1 bucata de ginger, 1 caciulie usturoi, 3 fire de lemongrass, 2 fire de ceapa verde, 5 ardei rosii semiuti si 2 ardei iuti thai, coaja de la 1 lime, 1 lingurita de zahar brun, 1 lingurita pasta de creveti, 4 linguri sos de peste, 2 fileuri de anchois, cateva fire de coriandru, 1 lingura ulei de susan.
intr-o oala cu putin ulei de masline am rumenit usor pasta de mai sus. am adaugat crabii, i-am tavalit bine prin sos si pe urma am adaugat putina apa si cateva linguri de lapte de cocos si vreo 4 frunze de kaffir lime. am pus capacul si i-am lasat la fiert vreo 10 minute, pana au fiert crabii si sosul a scazut si a capatat ceva consistenta.

alaturi am avut cunoscutul orez cu frunze de curry si ceapa verde. si o mica salata de castraveti.

am mancat ca niste porcusori. dovada sunt mortii de mai jos:). acum ne facem siesta cu un pahar de cidru.

modele braziliene

tocmai ce-am aflat ca vecinii de la 2 (vanzatorii de la mall-ul de fite) sunt modele braziliene...
asta explica multe:)
de fapt nu mai sunt vecini cu noi de vreo 2 saptamani. i-am vazut intr-un weekend incarcandu-si lucrurile intr-o masina.
si-am aflat ca au fost dati afara din bloc, pentru ca si-au adus si ei niste fete intr-o seara, ca oamenii normali. saracii...

deci ochiul si timpanul vegheaza neincetat asupra noastra!
e grozav sa te stii in siguranta!!! tot timpul:))

caracatita cea mai buna din lume

azi am facut din nou salata de caracatita.
reteta e pe-acolo, pe la inceputuri.

inainte

octopus man - care ne suna de fiecare data cand ii vin pescarii cu prada proaspata

dupa

top 3

nu e niciun secret ca mancarea e o parte importanta pentru mine.
asa ca, daca ar fi sa fac un top al celor mai bune feluri (pentru mine vorbesc) de mancare in acord perfect cu locatia, peisajul si compania, astea ar fi!

si daca s-ar putea le-as repeta in fiecare an. sau chiar mai des:)

locul 3 - o bistecca fiorentina imensa, lata de-o palma, cumparata de la macelaria din sat si facuta perfect (in sange) de danut, la gratarul unei vile inchiriate intr-un sat din toscana (undeva pe langa cetatea din certaldo). mancata cu paine de la brutarie, cu coaja groasa si crocanta, unsa din plin cu unt cu usturoi si rozmarin (din curte) - facut de mine:). si stropita cu chianti sau super tuscan sau de-amandoua.

locul 2 - un platou cu jumatate de homar la gratar cu sos de unt si usturoi si-un crab facut perfect la cuptor, pe-o terasa la ocean, in sri lanka. mancat cu orez cu frunze de curry si-o salata si stropit cu vin alb.

locul 1 - trei duzini de stridii numarul zero, cumparate de la 2 doamne (fermiere de stridii) cu pravalie pe plaja in cancale. stridii mancate (cum au si fost) direct pe plaja din cancale si stropite cu  sampanie bine racita (scoasa din lada frigorifica proprie, din masina). si da, sampania bauta in pahare de sampanie:).


si as mai avea in continuare pentru top 10 sau 20, dar le las pe mai incolo...

foarte trist. dar adevarat.

saptamana asta a fost plina de evenimente tragice. peste tot in lume.

pe 15 aprilie au fost niste explozii simultane (masini capcana) in iraq.
au murit 36 de oameni si au fost raniti peste 200 de oameni.
au pomenit despre asta in trecere la stiri. pe unele posturi doar in banda de jos.
si atat!

tot pe 15 aprilie a fost explozia de la maratonul din boston (cam naspa ca au inceput si la evenimente de genul asta...).
au murit 3 oameni si au fost raniti 145 de oameni.
de trei zile-ncoace, toate televiziunile nu vorbesc decat despre asta.
incontinuu!

pe 16 aprilie a fost un cutremur de 7.8 pe richter, la granita dintre iran si pakistan.
au murit cel putin 35 de oameni, au fost raniti cel putin 150 de oameni si peste 3000 nu mai au case. au pomenit de asta doar 15 minute, cat erau breaking news.
si atat!

azi a fost explozia de la fabrica de ingrasaminte de langa waco.
au murit intre 5 si 15 oameni si au fost raniti peste 160 de oameni.
de dimineata, toate televiziunile nu transmit decat asta.
incontinuu!
ma rog, mai intrerup din cand in cand cu noutati despre atentatul de la maraton.

despre atentatele din iraq sau despre ce fac amaratii aia ramasi fara case din cauza cutremurului, nu mai zice nimeni nimic.

chiar si mort conteaza culoarea pielii sau zona din care vii!!!

din nefericire...

cel mai frumos!

saptamana trecuta, de ziua mea, am fost plecati in dubai, ca ar fi fost cam trist s-o petrecem aici.
nu ne ajungea cidrul:).
din pacate nu am fost gasibila pe telefoane, ma rog, am fost doar pe numarul de dubai, pe care nu-l mai avea aproape nimeni.
si in afara de urarile pe viu (care m-au bucurat nespus), primite  de la sotul meu iubit si de la prietenii foarte dragi cu care ne-am vazut in dubai, unii dintre ei veniti de departe special pentru asta si cu care ne-am agrementat in fiecare seara pana la 3 dimineata, am primit multe urari pe mail.
toate foarte frumoase!

dar, de departe cel mai frumos mail a fost asta de mai jos:

Pitinica,

Sa fii sanatoasa, sa fii iubita si apreciata, sa ai parte de multe bucurii si experiente minunate, sa ajungi in toate locurile pe care ti-ai propus sa le vizitezi si in cele in care nu ti-ai propus inca, sa gatesti toate mancarurile din lume si macar jumatate sa le imparti si cu prietenii (cealalta jumate sa fie cine superromantice cu Piti), sa te tina picioarele sa alergi sute de mii de kilometri, sa skiezi pe toate partiile din lume, sa degusti toate vinuturile si branzicile bune de pe fata Pamantului, si chiar din galaxie, daca ‘or mai fi si alti nebuni care sa stoarca struguri si ugere de vaci, capre si bivolite!

 

In concluzie, La Multi Ani la aniversarea a 20 de ani (de la Pitea '93). Btw, oare copacelul acela pe care l-am plantat langa caminul vostru din Iasi o fi supravietuit?

 

Iar tie Janpiere, sa-ti traiasca frantuzoaica! :)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

si da, am cerut acceptul autorului (sub protectia anonimatului) pentru a-l publica pe blog.

nepal

avantajul tinerii unui jurnal e ca te poti intoarce oricand la amintiri placute. sau deosebite.
asa ca o sa folosesc notele din jurnal ca sa va povestesc despre calatoria noastra in nepal. cine stie, poate o mai fi cineva doritor, si de data asta o sa reusim sa urcam mai mult, nu sa facem doar o ruta de trekking usoara, de 4 zile.

la sfarsitul lui noiembrie 2011, cand stateam in dubai, am avut niste zile libere de la guvern si cuplate cu un weekend s-au facut 8 zile. si initial am vrut sa mergem in in malaezia, dar fiindca a fost foarte din scurt, nu am gasit bilet de avion la pret rezonabil si ne-am hotarat sa mergem in nepal. am zis ca poate e singura sansa sa ajungem vreodata acolo.

am plecat sambata pe 26 noiembrie, am ajuns seara in kathmandu. aeroportul din kathmandu e cel mai mic si mai trist pe care l-am vazut eu.

 

 

ne-am cazat la o pensiune pe care o gasisem pe net – asmita b&b (curata si in regula – 24 usd cu mic dejun - proprietarul, un ghid care urcase de cateva ori pe everest. si isi pierduse degetele de la maini). seara n-am mai putut sa iesim ca era tarziu si acolo se inchide totul pe la ora 10.

 

asa ca a doua zi am inceput sa exploram kathmandu-ul. bineinteles ca am avut un mare soc de dimineata cand ne-am pornit spre o clinica stomatologica  (lui lp ii cazuse o lucrare chiar la sosire pe aeroport). totul e super vechi, murdar, strazile pline de gropi si e o mega poluare. citisem pe net inainte ca trebuie sa porti masca si ca e irespirabil, dar nu mi-am imaginat niciodata ca poate fi chiar asa de rau...

 

 

am mers pe jos in ziua aia 12 km, am vizitat templele din durbar square (am gasit un ghid care ne-a si explicat una-alta). a fost foarte frumos si interesant, desi tot foarte poluat:).

 

 

 

 

am vizitat monkey temple (foare frumos) si am avut activitate toate ziua. seara am iesit pe o terasa pe casa (si acolo au toti carciumi pe case, dupa modelul turcesc), chiar acolo in thamel, unde a fost foarte bine ca au cantat unii rock, ne-am agrementat putin.

a doua zi, luni, am rezolvat cu maseaua lui piti la o alta clinica, care avea sus pe casa un restaurant  unde am mancat cele mai bune momo-uri din Kathmandu, dupa care ne-am aventurat cu un taxi si ne-am dus sa vizitam boudhanat stupa, cea mai mare stupa budista, care e intr-o piata foarte frumoasa, in curs de renovare, chiar in mijlocul orasului. am petrecut acolo vreo 2-3 ore pana s-a facut noapte.

 

 

 

 

 

 

si seara am terminat-o la un restaurant foarte, foarte dragut (thamel house se cheama) chiar langa pensiunea noastra, unde am mancat minunat - feluri traditionale. un loc de mers - aveau chiar frigider de vinuri;).

pana la urma ne-am hotarat sa nu mai stam in kathmandu pentru ca nu prea mai aveam ce face, asa ca marti dimineata am plecat cu autocarul spre pokhara. trezire dimineata la 5, luat autocarul la 5.30, calatorie grea, pe munte, de 7 ore. noroc ca autocarul era super curat, cu aer conditionat, asa ca a fost in regula, numai ca a durat ceva.

 

 

 

am ajuns la ora 3 in pokhara (orasel de munte, pe malul lacului) si ne-am cazat la o pensiune super ok, in lake side, se numeste splendid view hotel (25 usd camera cu mic dejun). am avut o camera la etajul 5 cu super vedere spre munti, mare, curata, cu terasa imensa. seara am iesit in oras – foarte frumos, pe malul lacului, plin de terase, restaurante si magazine, ne-a placut.

 

 

 

intre timp vorbisem cu cei de la hotel si aranjasem pentru plecat in trekking a doua zi. am luat un pachet de 4 zile (3 nopti) – pokhara – ullieri – ghorepani – poon hill – chandruk – pokhara. cu ghid (porter), cazare, mancare si taxi din pokhara in naya pul si retur. miercuri dimineata am obtinut permisele de trekking si la ora 10.30 am plecat cu taxiul spre naya pul (altitudine 900 m) de unde am pornit in calatorie. prima zi am mers pana in ullieri (altitudine 2000 de m), 11.9 km, si urcat si drept, 5 ore de mers.

 

 

 

 

am ajuns in jur de ora 5 in ullieri unde ne-am cazat intr-un loc foarte basic (de fapt arata destul de ingrozitor), era super frig, dar aveau apa calda (pe hol). eu n-am putut manca nimic, nici nu ma simteam prea bine, cre ca luasem un virus ceva, asa ca pe la 9.30 ne-am bagat imbracati si cu caciuli in cap la congelator si am incercat sa dormim.

 

 

nu prea am dormit, am auzit zgomote ciudate prin pereti, poate ca erau soareci, sau altceva, asa ca a fost destul de nasol, dar dimineata cand ne-am trezit si am vazut soarele pe annapurna, a meritat tot sacrificiul!

 

 

 

am mancat 2 oua fierte la micul dejun si am plecat mai departe spre ghorepani (2874 m).

am facut 9.5 km, tot in jur de 5 ore, a fost o vreme splendida, urcat, mers, a fost extraordinar. 

in ghorepani cazarea a fost un pic mai decenta, in sensul ca am avut chiar toaleta noastra in camera, dar a fost destul de rece noaptea. afara erau 5 grade.

pana la urma ne-am incalzit si a fost in regula. kaji (ghidul nostru) a racit si s-a simtit ca dracu si dupa modelul budist nu a vrut sa ia niciun medicament, desi m-am oferit sa-i dau ceva.

aici mancarea a fost decenta, era si un living destul de mare, unde se facea foc, era si un grup de 8 francezi mai batranei care faceau un traseu mai lung de 10 zile. am papat si ne-am culcat la 7.20, ca a doua zi trebuia sa ne trezim foarte devreme pentru rasarit. ne-am trezit la 5, la 5.30 ne-am pornit la urcat pe poon hill (3210 m altitudine) - urcare de 45 de minute, la lumina lanternei, 1.5 km (300 m diferenta de nivel). si la 6.40 am prins rasaritul pe annapurna...foarte frumos!!!

 

 

 

ne-am intors si am plecat din nou la drum. am avut de facut 18.6 km intre ghorepani si ghandruk (1900 m altitudine), am urcat la inceput o parte, pe urma am tot coborat prin jungla.

 

 

 

 

 

 

 
ne-a luat 7 ore si 50 de minute, a fost foarte frumos drumul, chiar daca a fost lung.
ghandruk e un sat mai mare si mai dragut. am prins chiar si-o nunta. aici am avut parte de cea mai buna cazare de pe munte - cu baia noastra, apa calda, internet!!! aveau chiar si vin la restaurant:)). am mancat un pui c-o salata care mi s-a parut cea mai buna salata din lume, am baut o bere si cred ca pe la 9 ne-am dus la somn.

 

 

 

 

 

 

am dormit foarte bine, era si mult mai cald, ne-am odihnit. sambata dimineata ne-am trezit iar devreme, am mai ras o salata cu ochiuri si am luat-o din nou la picior. am avut doar de coborat – 14.3 km, ne-a luat 5 ore pana in naya pul unde ne astepta taxiul sa ne duca inapoi la pokhara.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


noi si kaji la sfarsitul celor 4 zile

ne-a placut foarte tare la trekking, chiar daca am ajuns franti de oboseala dupa 56 de km in 4 zile (mai ales ca peste 1 saptamana ne astepta semimaratonul din dubai), raciti, plini de herpesuri. chiar daca ne-a fost frig si unele cazari au fost mai dure.
cazarea cea mai ieftina a fost 300 de rupii (1 dolar - 80 de rupii) si cazarea cea mai scumpa 600 de rupii:)). preturile de pe munte sunt reglementate oficial (functie de distante si altitudine), asa ca nu trebuie sa negociezi nimic. din pacate, chiar daca vrei sa platesti mai mult ca sa ai conditii mai bune de cazare, nu poti. pentru ca asta e tot ce iti pot ei oferi.

oricum e o experienta care trebuie neaparat repetata.

  

traiul pe munte e extrem de greu si pentru oameni si pentru animale. traseele sunt lungi, cara toti din greu, nu stiu cum reusesc... cu toate astea, lumea e extrem de prietenoasa.

chiar daca sunt foarte saraci, incearca toti sa fie curati si sa-si faca casele cat mai primitoare.

 

ultima noapte am petrecut-o tot in pokhara si inapoi spre kathmandu nu am mai luat autocarul, ca nu mai aveam timp si era obositor. asa ca am luat un avion mic, din astea de se mai prabusesc din cand in cand:) si ne-am dus direct la aeroport unde am asteptat vreo 4 ore pana cand aveam noi zbor (de fapt am asteptat in fata aeroportului cu tot cu valize, ca nu poti intra in aeroport decat cu 2 ore inainte, asa era regula la ei).

 

 



prin bunavointa gardienilor din aeroport am primit si 2 scaune

 

 

hai, se baga cineva la un traseu mai lung? organizam?